Prolog
Holbându-mă gânditoare la fereastra mea, simţeam un gol în stomac, dar era familiar. Mă gândeam la totul, aşteptând cu răbdare în timp ce mă luptam să-mi ţin lacrimile şi mi-am mutat mâna pe lănţişorul pe care ea mi l-a dat. Uşa s-a trântit puternic după ce i-am auzit paşii. Tatăl meu a apărut în pragul uşii, cu nările umflate şi cu ochii de gheaţă.
,,Niciodată nu m-am aşteptat la asta din partea ta, Fray." A spus, referindu-se la telefonul pe care l-a primit din partea direcţiunii din şcoala mea.
,,Cum am mai spus, nu e ceea ce pare!" Am ţipat, prinzând pânza perdelei bine.
,,Sunt foarte dezamăgit de tine," A spus el înainte de a da mama buzna în camera mea, ochii ei fiind roşii şi bulbucaţi din cauza plânsului.
,,Fayla", a respirat. ,,De ce?" A întrebat.
,,El m-a forţat!" Am ţipat ceea ce a făcut-o să plângă şi mai tare.
,,Holly, te rog du-te jos, doar te face să plângi şi mai tare dacă îi asculţi minciunile." Tatăl meu i-a spus ei, legânându-şi mâinile pe umerii ei, iar ea a dat din cap, plecând.
,,Mamă!" Am ţipat, dar ea m-a ignorat, în timp ce dispărea.
,,Tu trebuie să înveţi ce e respectul, Fayla, nu doar pentru noi, dar şi pentru tine." El a vorbit, încleştându-şi dinţii, înainte de a ieşi pe uşă şi a o trânti aşa de tare, făcând geamul să vibreze sub mâna mea.
Am stat acolo, auzindu-mi bătăile inimii, în timp ce adrenalina mi se strecurase prin vene. Muşcându-mi buza, mi-am alungat din nou lacrimile, dar când am realizat că totul s-a transformat într-un rahat din cauza minciunilor, am cedat.
Evadare. Asta era ceea ce aveam nevoie. Asta ar fi fost cel mai bine. Trebuia să scap.
Am ridicat fereastra şi m-am uitat pe strada întunecată, goală. Era deja miezul nopţii şi lumina lunii era prezentă. Picioarele mele au rămas suspendate, înainte de a mă lăsa să cad, asigurându-mă că n-o fac printr-un mod prin care puteam să-mi rup ceva.
Fără a mă gândi sau a mă uita înapoi, am fugit. Am fugit cât de repede am putut, picioarele mele presându-se împotriva asfaltului, în timp ce mintea mea era măcinată. Într-un final am parcurs un kilometru şi am ajuns în partea neaglomerată a oraşului, fiindcă noi locuim în cea aglomerată.
Lătrat de câini, ţipete, droguri şi gemete, toate se auzeau şi miroseau, indiferent pe unde aş fi păşit. Am mers spre o alee, unde era o uşă lăsată deschis. Ca şi cum uşa s-ar fi deschis acum.
Frica a apărut în ochii mei, gândindu-mă la toate lucrurile care s-au întâmplat anul ăsta şi care mi-au stricat imaginea la şcoală. Când mi-am apucat încheieturile şi mi-am aşezat braţele peste talia mea, degetele mele au mângâiat eşarfa care era încă umedă după alergare, ceea ce o făcea incomodă.
Teama m-a învăluit şi am început să plâng silenţios, plimbându-mă pe stradă doar într-o pereche de blugi şi un tricou gros. Era sfârşitul iernii, iar pantofii mei abia au făcut faţă zăpezii, având unele crăpături, intrându-mi apă în ei oriunde aş fi călcat.
Am zărit o altă uşă din faţă deschisă, dar exact în acel moment, cineva a ieşit pe ea. I-am întâlnit ochii, în timp ce el mă privea încruntat. Tatuajele care îi acopereau gâtul dădeau de înţeles că şi corpul lui e plin de ele. Un cercel era agăţat de buza lui şi două în sprânceană, şi am putut vedea urma de eyeliner din jurul ochilor.
Imediat am realizat că m-a văzut pe mine plângând, dar am ştiut deodată că era periculos. Picioarele mele au călcat dur, braţele înconjurându-mă, în timp ce am început să merg rapid.
Dar paşii din spatele meu m-au încurajat să merg şi mai repede. Mi-am muşcat buza, în timp ce mă rugam ca persoana din spatele meu să dea colţul, în timp ce eu am luat-o pe cealaltă stradă. Dar am fost descurajată când el m-a urmărit.
,,Domnişoară." Un accent britanic, gros, m-a strigat în spate şi am continuat să merg, ignorându-l, dar am fost forţată să mă opresc când mâinile sale mi-au apucat şoldurile, împingându-mă spre pieptul lui. Am fost întoarsă, întâlnind aceiaşi ochi.
,,Unde mergi?" A întrebat, limba sa lovindu-se de cercelul de plumb din buză, urmând să şi-o lingă şi să-şi curbeze buzele într-un rânjet. Ochii lui indicau amuzament, buclele sale devenind ude din cauza zăpezii. Dar el mă privea profund în ochi, şi m-a capturat în intensitatea privirii, ajungând să mă holbez la el.
nota autoarei: [WOOP. Hiyaa! Te rog comentează dacă încă ţi se pare interesantă. Pentru că dacă da, voi fi în totalitate sigură dacă să continui. TE ROG lasă-mă să-ţi aflu gândurile şi dacă acest prolog te-a captat îndeajuns!!]
A/N: Deci cam asta ar fi. :)) Mie mi se pare interesantă ideea idk
Xx
CITEȘTI
Take My Body Downtown (Mature/Punk Harry) (tradusă)
FanfictionEl a fost întunericul care mi-a stins lumina, Lucifer, care a dat foc corpului meu... El a fost bărbatul cu puterea la picioare, de care m-am ciocnit... El m-a capturat cu ochii săi, făcându-mă să mă predau lui fără nicio obiecţie... Şi după toată l...