Take My Body Downtown (Mature/Punk Harry) (tradusă)

14: "One day, love...one day."

Într-o zi, iubire... într-o zi

„Ascultă-mă când îți zic asta. Nu vreau să aud nimic, și chiar nimic, negativ legat de comportamentul tău. Ai înțeles?" Harry a întrebat cu asprime.

„Da." Am scos un oftat, enervată de faptul că Harry mă trata ca pe un copil mic.

„Așa că n-o s-o faci?" a întrebat și am pășit în spate, fiind confuză de ce mă întreabă asta.

„Nu?" am întrebat, dar a sunat puțin nesigur; chiar mă simțeam așa în acest moment.

Ochii săi s-au îngustat imediat la mine și s-a apropiat cu un pas, în timp ce mi-am menținut poziția. „Măcar ai auzit ce am spus?" a întrebat și am aprobat repede. „Vorbește."

„Da." I-am răspuns imediat și și-a lins buzele lent, uitându-se la mine înainte de a-și da ușor capul pe spate, dezvăluind mai mult din gât.

„Atunci spune-mi, dulceață, ce am zis?" am înghițit peste duritatea din gât, înainte de a-mi lăsa capul aplecat imperceptibil. „Ți-am spus că nu vreau să aud lucruri negative legate de comportamentul tău și dacă ai înțeles. Știi ce va urma." Am aprobat repede înainte de a-mi ridica capul.

Harry și-a luat jacheta, colectându-și cheile și introducându-le în buzunarul blugilor săi strâmți. Mâna sa tatuată i-a îmblănzit repede părul după ce și l-a scuturat, și l-am privit, sprijinindu-mă de pragul ușii. Telefonul i-a zburat din buzunar apoi, după ce a scos un sunet, iar el a citit mesajul pe care eu nu-l puteam citi din cauza distanței.

„El aproape e aici." A vorbit, înainte de a-și ridica fermoarul jachetei.

„E-El?" am clacat din cauza șocului, speram cu disperare că cel puțin va fi o fată care poate chiar ar veni și ne-am împrieteni, sau măcar ar vorbi cu mine. Obișnuiam să stau cu tipii, deci asta urma să fie amuzant - mai ales dacă tipul semăna cu Harry.

„Da, el."

„Cum îl cheamă?" l-am întrebat și când, într-un final, s-a uitat la mine, sprâncenele sale s-au încruntat ușor.

„Ce-i cu toate întrebările astea? Nu e ca și cum îți va face ceva." Harry m-a asigurat, rotindu-și ochii, în timp ce s-a îndoit, genunchii pocnindu-i, în timp ce l-a scuturat pe Bustler, înainte de a-l scărpina, făcându-l pe câine să scape un lătrat fericit.

„Sunt doar..." m-am încruntat. „Curioasă."

Harry a oftat, înainte de a se ridica, încă puțin aplecat, dându-i câinelui ceea ce-și dorea, sunetele făcute de el fiind singurele din încăpere. „Îl cheamă Zayn."

Am aprobat. „E un prieten de-al tău?"

„Un coleg, dar, yeah, îl poți vedea, de asemenea, ca pe-un prieten." Curiozitatea legată de serviciul său a devenit și mai apăsătoare, și îmi dădea o neliniște sfâșietoare. Dacă aveam de gând să-l însoțesc - adică, să călătoresc cu el la Netherlands, atunci vreau să știu de ce mergem. Desigur, m-am gândit că e ceva legat de sex sau de droguri, cu toate că am sperat să nu fie așa. Dar era o chestie tipică nemțenilor de a fi plin de prejudecăți și de insecurități. Dar după ce am citit contractul care interzicea relațiile sexuale de orice fel cu alte persoane, m-a făcut să înlătur ideea legată de sex. Drogurile încă erau pe listă.

Chiar atunci, soneria a sunat și câinii imediat au lătrat, fugind spre ușă și așteptând ca Harry s-o deschidă. Și când a făcut-o, câinii imediat și-au lăsat poziția prădătoare și au mers la picioarele acoperite de blugi strâmți. Când am privit în sus, am văzut un corp nu prea tonifiat, dar nici prea pricăjit, iar când i-am privit capul, am simțit transpirația adunându-se pe corp. Zayn nu era cu siguranță urât, părul său negru dezordonat era aranjat într-un mod perfect. Dar poziția sa și doar privirea sa... toate țipau la mine să stau cât pot de departe de el. Chiar și mai tare atunci când ochii lui i-au întâlnit pe ai mei și ai săi au strălucit, într-un fel, ca ai lui Harry, ca și cum ar fi aici pentru un motiv total diferit. Rânjetul de pe buzele sale m-a făcut instant să regret că nu l-am întrebat pe Harry dacă îl pot însoți.