Sunt aici acum
,,Dă-mi drumul." Am mormăit, luptând împotriva braţului ce mă ţinea. Dar era în zadar, omul ăsta era puternic şi mă speria şi intimida în acelaşi timp. Mi-am ridicat privirea, întâlnindu-i nuanţa aprinsă de verde, în timp ce el mă privea cu o încruntătură.
,,Ce faci aici aşa de târziu?" A întrebat monoton, holbându-se la mine.
,,Te rog." L-am implorat şi am început să mă lupt din nou, dar strângerea lui a devenit mai fermă. Teama se putea citi din nou în ochii mei, situaţia în care eram mai devreme şi situaţia în care sunt acum mă fac să mă simt vulnerabilă şi fragilă.
El s-a întors, încă ţinându-mă, în timp ce s-a aplecat pentru a-mi şopti în ureche.
,,Nu ţipa." Am înghiţit în sec, dar l-am ascultat, fiind prea speriată de el. El m-a împins, încurajându-mă să merg. Noi am mers până la casa pe care a părăsit-o acum câteva minute, iar acolo era o motocicletă. Gândurile mele şi-au primit răspunsul, în timp ce am mers spre ea, iar eu am adulmecat, încercând să fiu puternică.
Când bărbatul mi-a dat drumul, am aşteptat până când a încălecat motorul şi l-a adus la viaţă. Dar când faţa lui s-a întors spre mine, aşteptându-se să stau în spatele lui, am făcut un pas în spate şi am executat primul lucru care mi-a trecut prin minte.
M-am uitat rapid peste umăr, văzându-l alergând după mine, ceea ce m-a încurajat să alerg şi mai repede.
,,La naiba." Am înjurat şi am alergat mai repede, până când am trecut de alee şi m-am ascuns după colţ, sperând că el nu o să mă vadă. M-am aplecat, strângându-mă într-o minge, după un coş de gunoi şi mi-am pus mâna la gură, forţându-mi respiraţia să se liniştească. Ce voia?
Paşii veneau mai aproape şi mai aproape înainte de a-i auzi trecând aleea. Când nu l-am mai auzit, am răsuflat, dar m-am decis să aştept până voi fi sigură că a plecat. Inima mea bătea foarte repede, picioarele mele erau jeleuri, iar gâtlejul îmi era uscat, împiedicându-mă să respir normal.
Inspiratul şi expiratul profund m-au ajutat să mă calmez puţin înainte de a mă uita în jurul gunoiului, văzând că nu era nimeni prin apropiere. Cu un zâmbet micuţ, m-am ridicat uşor, dar am rămas în alertă, speriată ca m-ar putea auzi dacă ar fi prin apropiere.
Când eram la începutul aleei, m-am uitat la zidul din faţă, văzând strada goală. Doar un ţipat şi am fost împinsă în perete, întâlnind acelaşi pierce şi aceiaşi ochi verzi.
El mă privea nervos, furios, în timp ce-şi presa corpul peste al meu, făcându-mă să scâncesc. Imediat l-am simţit încordându-se, făcându-mă să scâncesc din nou, simţindu-mă din ce în ce mai intimidată.
,,Căţea nenorocită." El a înjurat, înainte de a-şi apleca faţa spre gâtul meu, făcându-mă să tremur. Respiraţia fierbinte s-a răspândit pe gâtul meu, înainte ca o limbă fierbinte şi umedă să îi ia locul, făcându-mă să gâfâi. M-am înfiorat, în timp ce el îşi croia un drum spre maxilarul meu, eu întorcându-mi capul în dreapta, vrând să nu-l mai privesc deloc, dar doar i-am oferit mai mult acces. Gura mea a devenit uscată, ochii mei studiind aleea întunecată, în timp ce corpul lui imens încă mă ţinea ţintuită de perete.
,,Dă-mi drumul." Am scâncit şi m-am zbătut. Bărbatul s-a retras şi m-a privit, buzele sale schiţând un mic rânjet, în timp ce ochii lui îmi studiau faţa.
,,Să mergem." Vocea lui dură a spus, iar el s-a retras cu un pas.
,,Nu, te rog." Am implorat din start, dar el m-a ignorat, în timp ce m-a apucat dur şi m-a împins în faţa lui.
CITEȘTI
Take My Body Downtown (Mature/Punk Harry) (tradusă)
FanfictionEl a fost întunericul care mi-a stins lumina, Lucifer, care a dat foc corpului meu... El a fost bărbatul cu puterea la picioare, de care m-am ciocnit... El m-a capturat cu ochii săi, făcându-mă să mă predau lui fără nicio obiecţie... Şi după toată l...