Dragoste de adolescenti

Povestea mea

"Life is a series of moments.Let them go..."

   Nu sunt nici pe departe cuvintele mele,nici nu aveau cum să fie.Sunt cuvintele unui om cu mai multă experiență de viață decât mine.Sunt dintr-un film,unul grozav în opinia mea.Pentru mine e un sfat..unul numai bun pentru anul ce vine..Asta am să fac,I will live every moment,every minute..Dar să trecem peste sentimentalismul meu.

   Cum începe ziua mea?Cam așa....

 -Da,iti vine sa crezi?Trebuie sa inchid,ma striga mama.Cu cine vorbeam?Cu unica mea prietenă care e de fapt la mii de mile depărtare..

 -Carolin ai terminat sau trebuie să mai aștept vreo oră?

-Mai am nevoie de cateva minute!
-Ok.
    Prima impresie e mereu importantă..cel puțin așa se spune.Eu am facut mereu o impresie proastă și probabil de-asta am o singura prietena..Mda,ar cam trebui să încep.Ca de obicei, am o zi proasta înrăutățită semnificativ de faptul că am fost pedepsită pentru că am vrut sa dau foc bucatariei..dar povestea sună d efapt altfel,in fine, să trecem peste.Momentan trec printr-o perioada grea,dar ca de obicei mama nu mă intelege și imi tot spune că fac doar ce vreau eu(lucru care se mai întâmplă uneori).Viata mea nu e grozavă,fac parte din lista celor ciudați, toți mă cataloghează drept o fraieră deși eu nu sunt așa.Oh doamne...cred că încep să-mi dau seama ce viață nasoală am.Deci..dupa ce parinții mei au divortat acum trei ani eu am ramas cu mama.A urmat o școală nouă,colegi noi și o reputație care nu putea sa fie mai rea de atât.Toți cred că sunt o tocilară dar de fapt eu cred că sunt singura care se gândește că e ultimul an și pentru asta toți ma cred un șoarece de bibliotecă.Viata e tare crudă uneori...

    Acum ar cam trebui să mă pregatesc pentru școală.Hainele obișnuite ,rucsacul in spate si ies din camera plina de speranta(speranța de a nu mă face de râs ca de obicei).

-Mamă, eu plec la școală ne vedem diseară!
-Bine scumpo!
Pun mâna ușor pe clanță de parcă m-ar putea mânca în următoarea clipă.-Afară e o lume mare  de care știu că ai vrea să stai departe dar e neapărat să termini măcar liceul ca să nu mori de foame sau să cheltui banii mamei tale Carolin(Nu sunt singura care vorbește singură nu-i așa?).În orice caz..am ieșit pe ușă și am plecat ca de obicei,pe jos,cu căștile în urechi și muzica la maximum.