Dragoste de adolescenti

Nu se poate mai rau!

    Dupa discutia cu Jane tot imi rasunau in cap cuvintele ei.Oare cum o sa se razbune?De fapt o intrebare mai buna e cat de repede se va razbuna?Șirul meu lung de intrebari se termina odata ce imi dau seama ca trebuie sa imi pun cartile in rucsac.Le scot din dulăpior si cand vreau sa le pun cineva se izbeste puternic de mine, cartile mele se imprastie pe tot holul iar eu ma trezesc pe jos.
   -Ce aveti toti cu dulapul meu!!spun nervoasa.
Atunci toata lumea se uita la mine iar eu ma simteam foarte ciudat asa ca am inceput sa imi culeg cartile.Cand am apucat o carte am observat ca cineva imi strangea toate cartile.Dupa ce mi-a terminat de strans cartile mi-a intins mana pentru a ma ajuta sa ma ridic.Sunt sigura ca e Casper,as putea sa pun pariu.Apuc mana mare si calda si cand imi ridic privirea,e bine ca nu am pus vreun pariu...l-as fi pierdut pentru ca in fata mea era Troy.Mi-am aranjat parul si mi-am luat cartile din mainile lui.
-Scuze nu a fost intentionat,ma grabeam.
-Mda...
-Cred ca te cunosc...tu esti Ca...Ca...Carla nu Cara,Cami?
-Nu.Serios nu imi vine sa cred ca nu stie cum ma numesc,am stat in aceeasi clasa!
      Imi pun cartile in geanta si ma indepartez de dulapior.
-Carolin...cred!spune el de parca ar fi descoperit America.
...
    Nu am putut dormi toata noaptea,m-am gandit doar la ce a spus Jane dar si putin la ce s-a intamplat cu Troy.Merg,fac un dus,ma imbrac cu o camasa alba fara maneci,o pereche de blugi negri cu talia inalta,o pereche de sandale cu talpa groasa,imi prind parul lejer intr-o coada impletita si cobor pentru micul dejun.M-am uitat in frigider si nu am gasit nimic asa ca o sa imi fac o omleta.Cand dau sa iau tigaia intra mama. și morala începe..
-Ce cauti in bucatarie?
-Imi fac o omleta nu e evident?
-Stii ca nu ai voie sa intri in bucatarie de cand cu..focul.
-Am vrut doar sa imi fac niste cartofi prajiti!
-Atunci de ce iesea fum pe fereastra?tipa la mine agitata.
-Fiindca s-au ars!tip nervoasa.Stii mai bine mergeam cu tata el ar fi înțeles.Șie nici macar nu își pasă de mine!
   Ies nervoasa din bucatarie si dau drumul raurilor de lacrimi.Ajung in camera mea si vad ca trebuie sa plec la scoala.Aplic un strat de fond de ten pe sub ochii mei rosii pentru a nu se vedea ca am plans nu ca i-ar pasa cuiva.
...
  Ziua asta nu cred ca poate fi mai rea...nu,poate fi mai rea.Sunt la dulapiorul meu deci sigur o să se întâmple ceva rău.. Și atunci îi vad pe Justin si pe prietenii lui cum vin spre mine.
-Buna...cum te numesti?
-Carolin.spun incet in timp ce rup o bucata de foaie si pulsul imi creste alarmant.
-Deci,Carolin,Jane ti-a spus sa faci ceva iar tu ai refuzat-o.
-Incredibil..parcă aș  fi omorât-o..spun foarte incet.
-Daca tu nu ai facut ce ti-a spus nici eu nu voi face ce spui tu.Nu imi va pasa câtuși de putin de cum vei ajunge.
-Ce vrei sa spui cu toate astea?
-Iti vei da seama,o sa iti trimit salutari.
-Poftim?
-Vei vedea...spune Justin cu un ranjet si se indeparteaza razand malefic.

   Mai subtil nici că se putea..

Totuși... ce a vrut sa spuna oare cu toate alea?Cum o sa se razbune?In mintea mea sunt mult mai multe intrebari.Daca as lua-o cu inceputul am avut o zi de tot rasul: m-am certat cu mama,era să mă ia o mașină înainte,am înjurat-o pe profa de franceză iar acum Justin ma ameninta ca nu stiu ce imi face .
Cred ca nu se poate mai rau..nu-i așa?