Dragoste de adolescenti

E o adevarata printesa...

Am deschis incet ochii si tot ce vad e un tavan alb si pana si pe el il vad in ceata.Dau sa ma ridic dar nu reusesc asa ca ma multumesc sa ma uit la incheietura mea care ma doare extrem de tare.Stai...sunt pe un pat de spital!Nu stiu ce s-a intamplat dar era asa de grav incat sa fiu la spital?
Incheietura mea era infasurata intr-un bandaj alb si aveam o perfuzie pe terminate.Privesc prin camera si insfarsit vad mai bine.Pot sa vad pe cineva care doarme pe fotoliul mic al salonului.E...Troy?Ce cauta el aici?Nu stiu de ce ma gandesc la asta acum cand am o stare asa de nasoala.Reusesc sa ma ridic la marginea patului,imi smulg acul de la perfuzie si incerc sa pornesc spre usa salonului pe care nu o vad prea bine din cauza unei ametelii groaznice.Aproape am ajuns la usa dar durerea ma doboara si simt cum ma prabusesc.Niste brate puternice ma prind si ma pun inapoi pe patul imbracat in alb.

-Tu chiar nu vrei sa te faci bine?spune Troy si imi trage mai tare patura calduroasa peste corpul meu extrem de rece.

-Ce caut eu aici?spun vocea mea fiind extrem de ragusita

-Te-am gasit acum doua zile pe holul scolii cand mergeam sa imi iau lucrurile.Erai intr-o balta imensa de sange.Te-am luat si te-am adus la spital.A fost si mama ta pana mai devreme dar a plecat sa manance.

-Deci stau aici de doua zile?spun uimita.

-Mda...Cum te simti?spune ingrijorat

-Ca dracu...cum pot sa ma simt daca sunt la spital?spun nervoasa.

-Ok,acum intindete...,spune bland privindu-ma cu niste ochi patrunzatori.

-Nu vreau!Vreau sa iesi de aici si sa ma lasi dracului in pace asa cum face toata lumea din jurul meu!spun scuipandu-i cuvintele mirandu-ma si eu de ceea ce am putut zice.
La naiba,cred ca daca as putea sa omor cu privirea pe cineva as face-o.

-Stii ce?Eu incerc doar sa te ajut si ti-am si spus sa ai incredere in mine pentru ca eu nu te voi lasa balta ca multi...foarte multi altii.Crede-ma...esti o persoana minunata si atata timp cat tu nu te apreciezi pentru ceea ce esti nici altii nu o vor face.Te minti singura,spune in ochii lui albastri aparand tristetea si niste lacrimi mici.
Nu imi vine sa cred ca lui chiar ii pasa de mine si nu ca sa ii fac temele ci pur si simplu il intereseaza de mine ca persoana.Nu cred ca mai cunoscut pe cineva ca si el inafara de mama nimeni nu imi mai spune astfel de lucruri.
Nu m-am mai putut controla si am izbucnit in lacrimi.Imi era dor ca cineva sa imi spuna astfel de lucruri,sa ma incurajeze...sa fie cu adevarat langa mine.
Am sarit in bratele lui si pe obrajii mei fierbinti curgeau rauri de lacrimi.Era primul moment in care imi...imi dadeam frau sentimentelor.Singurul lucru pe care mi-l doream era sa plang la nesfarsit,sa scap de durerea pe care o simteam in tot corpul.
Am auzit deodata cum usa salonului s-a deschis .Atunci m-am departat de Troy si mi-am sters lacrimile.

-Domnisoara Carolin puteti merge acasa!spune asistenta cu un zamnet cald.

-Multumesc,voi chema pe cineva sa ma ia!spun si schitez un zambet.

-Cu placere,apropo cand iesiti sa treceti pe la mine sa semnezi cateva documente.

-Ok,spun intorcandu-mi privirea de la asistenta ce a inchis usor usa.

-Vreau sa ma schimb,poti te rog sa iesi si sa o suni pe mama sa ii spui sa vina dupa mine?ii spun lui Troy care imi ia imediat telefonul si iese din rezerva.

M-am schimbat destul de repede si am iesit pe hol unde se afla Troy.Acum sincera sa fiu mi se pare ca nu exista un baiat mai dragut.El e...perfect.

-Sa mergem,spune si imi intinde usor mana eu fiind putin confuza.Nu i-am raspuns iar atunci el m-a prins usor de mana si m-a tras usor spre iesire.
Am trecut pe la asistenta aceea draguta si am semnat ceva acte dupa care am iesit pe usa mare a spitalului in care nu vreau sa ma mai intorc vreodata.Aerul rece de toamna mi-a lovit puternic fata iar eu m-am strambat putin.Am simtit doua maini puternice prinzandu-mi usor umerii.Mi-am intors privirea si am putut vedea zambetul putin ingrijorat al lui Troy.Am ajuns rapid in fata scarilor spitalului iar eu m-am oprit si am privit.La cat de rau ma simt nu am de gand sa cobor scarile astea.