Yoongi:
-Tii minte ca am vrut sa-ti spun ceva mai devreme?
-Da .
-Ei bine ..Kim, te plac!
-Yoongi, dar eu ..
-Stiu. Nu-ti cer nimic. Doar voiam ca tu sa stii.
-De ce eu? Poti avea pe oricine. Cum te-ai indragostit de mine? Toti ceilalti ma prive-
-Nu vreau pe oricine! Vrei sa stii de ce m-am indragostit de tine? *intrerupand-o *Tu esti altceva. Iubesc chestia asta la tine.
-De cat timp?
-Doi ani .
-Si de ce nu mi-ai spus nimic Yoongi!? De ce m-ai lasat sa ma apropi de Ravi? De ce nu te-ai gandit mai devreme la asta?*plangand*
-De ce plangi? *punandu-i mana pe fata*
-Fa ceva sa-ti treaca toate sentimentele astea.*plecand*
Stiam si inainte ca oricum nu am nicio sansa, deci nu sunt atat de suparat din cauza asta.
Ce tot spun. E mult mai rau decat inainte.
-Frate, ce s-a intamplat cu tine?*spune Hoseok deschizandu-mi usa *
-Ce? Aa nu e nimic.
-Yoongi, te cunoastem foarte bine. Nu incerca sa ne pacalesti.*spune Jungkook venind spre mine*
-I-am spus.
-Pai asta e minunat! In sfarsit!
-Mi-a spus sa fac cumva sa imi treaca aceste sentimente.*incepand sa plang*
-Asta nu mai e asa de minunat. Calmeaza-te.
-De ce mi-a spus asta baieti? De ce?
-Iti dai seama ca nici ei nu i-a venit sa creada ce ai spus plus ca are pe cineva deja. Ce voiai sa-ti spuna?
-Mi-as fi dorit sa aud ca si ea ma place.
Kim:
M-am ridicat incet din pat si am inceput sa ma pregatesc din nou pentru scoala.
Mi-am pus castile in urechi si am pornit catre scoala. Deodata muzica se intrerupe si imi suna telefonul.
-Alo?
-Ce faci ?
-Sunt in drum spre scoala, Ravi. De ce ?
-Grabeste-te, vreau sa iti spun ceva .*inchizand*
Sper ca era ceva important daca tot m-a pus sa ma grabesc.
Am ajuns in scoala si l-am vazut pe Ravi stand langa dulapul meu asa ca m-am dus direct la el.
-Ce ai vrut sa vorbim?
-Kim, ce se tot intampla cu tine?
-Cu mine!? *razand* Tu esti cel care m-a abandonat de cand Ali s-a mutat aici!
-Iar incepi cu asta. Stii ce, ar fi mai bine sa ne despartim.
-De ce nu ai spus asta de la inceput si m -ai luat cu " ce se intampla cu tine" .Cautai motiv ca sa te desparti de mine? Ea e mult mai buna decat mine, nu-i asa ?
-Kim..
-Imi pare rau ca nu am putut sa fiu si eu asa.
In momentul ala am simtit cum pamantul mi-a fugit de sub picioare, inima mea s-a rupt in mii ce bucati. Stiam ca el prefera pe altcineva in locul meu.
Mi-am continuat totusi drumul spre clasa de parca nimic nu se intamplase.
-Buna Yoongi !
-Hei.
-*oprindu-ma* Intoarce-te spre mine.*punandu-i mana pe fata*
A tras capul si privea incontinuu in fata.
-Yoongi! Am spus sa te intorci spre mine!
A oftat lung si s-a intors cu fata spre mine. Pe partea stanga era la lovit la ochi, taiat pe obraz si avea buza sparta.
-Yoongi! Ce ai patit? *privindu-l speriata *
-Sunt bine.
-Cum esti bine!? Esti ranit! Vino!*tragandu-l de mana *
-Unde mergem?
L-am dus imediat la cabinetul medical, dar nu era nimeni acolo asa ca l-am ajutat eu cum am putut.
-Au!
-Vrei sa suporti putin!? Nu o sa te curat niciodata daca continui asa !
-Imi pare rau *prinzandu-ma de talie * Dar chiar ustura.
-Cine ti-a facut asta?
-Kim!
-O sa intreb pana imi spui!
-Am eu niste probleme.
-Pot sa te ajut cu ceva?
-Ti se pare ca as fi de acord sa te implici in chestia asta?
