-Yoongi..
-Am glumit! *imbratisand-o* Nu m-as desparti de tine niciodata, indiferent de situatie.
-De fapt, eu as vrea sa ne despartim.
-De ce? Kim, imi pare rau. Stiu ca am gresit, dar ..
-Yoongi, Yoongi termina .*luandu-ma de mana* Lucrurile nu merg bine intre noi. Trebuie sa ne oprim.
-Dar putem rezolva asta. Te rog !Nu ma parasi acum!
-Poate ca nu ne-am intalnit la momentul potrivit.
Am plecat imediat din fata ei pentru ca nu imi puteam stapani lacrimile.
Nu voiam sa o las sa plece, dar ea nu era fericita. Nu aveam cum sa repar asta.
-Yoongi !
Am coborat crezand ca trebuie sa aflu ceva interesant. M-am oprit la jumatatea scarilor privind valizele din fata usii.
-Ce e asta ?
-Ma intorc acasa.*spune Kim apucand una din valize *
-Nu poti sa ramai aici? Macar atat.
-Nu pot sa fac asta. Iarta-ma.*plecand*
Dupa un an ...
-Ce o sa faci acum, iubitule?
-Avand in vedere faptul ca am absolvit in sfarsit, probabil o sa mai stau inca un an acasa sa ma odihnesc, apoi poate o sa ma angajez. Poate.
-Yoongi!*lovindu-ma * De ce esti asa lenes? *razand*
-Nu sunt lenes. Incerc sa economisesc niste energie.
M-am oprit din mers brusc. Simteam cum mi se taie respiratia si cum bataile inimii accelerau.
"Ai timp azi sa ne intalnim ? - Kim"
Nu stiam ce sa ii raspund. Inca nu imi venea sa cred ca era un mesaj de le ea.
"Oricand vrei tu."
-Yoongi, ieri te-am asteptat la teatru, dar nu ai venit. Ai uitat de asta nu-i asa?
-Kim, am fost ocupat.
-Poftim?
-Ji-soo, imi pare rau. A fost o greseala. Eram neatent.
-In fine. Deci ce o sa facem astazi?
-Nu stiu, azi m-a chemat Kim sa ma intalnesc cu ea.
-Si te duci?
-Da.
-Yoongi, suntem de mult timp impreuna, dar simt ca nici nu ne cunoastem. Noi nu facem nimic impreuna pentru ca esti prea preocupat de ce face ea. Te-ai gandit vreodata la mine asa cum te gandesti la ea?
-Nu .
-Trebuia sa fii sigur de ceea ce simti acum 8 luni. Daca inca te gandeai la ea de ce nu i-ai spus si ai incercat sa o uiti cu ajutorul altcuiva? De ce a trebuit sa mai distrugi inca un suflet? Haide sa se termine totul aici. Te rog sa nu mai ranesti pe altcineva.
-Ji-soo!
Imi pare rau ca am tratat-o asa pe Ji-soo, dar gandul meu e tot la Kim. Orice as face tot la ea ma gandesc.
-Da?
-Unde esti ,Yoongi?
-Kim! Aa sunt in parcul de langa casa ta.
-Asteapta-ma acolo.
M-am asezat pe o banca incercand sa-mi stapanesc emotiile.
-Puteai sa-mi spui ca esti la mijlocul parcului! Te-am cautat pana acum!
-Kim!*imbratisand-o*Trebuia sa stau mai spre intrare stiu. Imi pare rau.
-Ce mai faci ? *asezandu-se pe banca *
-Tocmai m-am despartit de Ji-soo.
-Yoongi ! Imi pare rau .De ce v-ati despartit?
-Pentru ca inca ma gandesc la tine .
-Yoongi..
-Hai sa ne impacam.
-Yoongi, tu ai nevoie de altcineva.
-Am nevoie de tine! Nu mai pot iubi pe altcineva.
-Trebuie.
-Kim, te vad in orice fata pe care o intalnesc! Parca a fost un blestem atunci cand noi doi ne-am despartit.
-Asta cred si eu.
-Iti promit ca o sa fiu mai atent. Mai da-mi o sansa.
-Ai mai avut si altele.
-Mi-am batut joc de ceea ce am avut.
