Ochii incepusera sa mi se umple de lacrimi si picioarele sa imi cedeze.
Tocmai privisem cum masina o lovise din plin pe Kim, apoi isi continuase drumul de parca nimic nu se intamplase. Oamenii se adunasera in jurul nostru. Nu puteam sa realizez daca era totul adevarat sau doar in vis.
Nu puteam sa spun nimic. Vocea mea disparuse complet. Simteam ca mor, tot universul meu a fost distrus intr-o clipa.
Am auzit ambulata oprind langa noi. Priveam neputincios tot ce se intampla.
-Baieti?
-Yoongi? Ce e cu vocea asta ?
-T-trebuie sa, trebuie sa veniti la spital.*balbaindu-ma*
-Ce cauti acolo !? Ce se intampla?
Namjoon:
Stateam pe canapea, butonand telefonul, cand deodata aud soneria de la usa. Ma ridic alene si merg sa vad cine e.
-Buna, Namjoon, am venit doar sa te intreb daca Yoongi a ajuns acasa. *spune Tina sprijinindu-se de tocul usii*
- Hei, nu a ajuns inca, de ce? S-a intamplat ceva?
-E deja cam tarziu si nici Kim nu e acasa si telefonul ei e inchis. Ma gandeam ca poate au venit amandoi aici.
Am invitat-o pe Tina in casa mergand apoi amandoi spre bucatarie.
-Vrei ceva de baut?
-Nu, multumesc! Ai putea sa-l mai suni te rog pe Yoongi ?
In timp ce imi ridicam telefonul de pe masa aceasta a inceput sa sune.
-Suna Yoongi !
I- am raspuns imediat. Vocea lui era ciudata. Abia am putut auzi ce imi spune. Am inteles doar ca trebuie sa venim la spital.
-Baieti!
-Ce s-a intamplat? *spun baietii la unison*
- Yoongi a spus ca trebuie sa ajungem imediat la spital.
-Ce cauta el acolo? A spus ceva si de Kim? *intreaba Seokjin*
-Nu mi-a zis nimic de ea.
-Vrei sa spui ca au patit ceva?*spune Tina izbucnind in plans*
Am pornit imediat spre spital si in 5 minute am fost acolo. Am intrat cautadu-l cu privirea pe Yoongi.
Yoongi:
Namjoon imi punea o multime de intrebari, nu eram in stare sa raspund, nu mai aveam pic de vlaga in mine.
- Yoongi! Unde e Kim!? * tipa Tina *
- Este in sala de operatii* privind-o absent*
Asteptam deja de 7 ore aici. Simteam cum innebunesc, cum durerea ma macina incet incet. Asteptam ca doctorul sa iasa sa ne dea ceva vesti, vesti bune.
-Cum este iubita mea!? Ati salvat-o, nu-i asa!?
-Operatia a decurs bine, dar...
-Dar ce?*spune Tina plangand*
-Domnisoara Kim este in coma.
Nu se poate intampla asta. Inca nu imi venea sa cred in ce situatie ma aflam.
Mi-am pus mainile pe cap si m-am intors sa merg din nou la locul meu, dar am inceput sa ametesc. Toti incepusera sa strige la mine, dar ii auzeam foarte neclar.
Deschid ochii si vad peste tot numai alb. Ce era locul asta?
Ma uit in jurul meu, dar nu era nimic altceva decat alb.
M-am asezat si am inceput sa ma gandesc la tot ceea ce se intamplase.
Cine era cel din masina care a lovit-o pe Kim?Oare ...
Mi-am ridicat absent privirea si am vazut in departare ca se apropie cineva.
-Kim?
Ce cauta ea aici? Sau mai bine spus unde eram eu?
Am inceput sa maresc pasul pentru a ajunge mai repede la ea, dar nu ma apropiam deloc.
-Kim, ma auzi?
-Yoongi, tu esti?
Era ciudat, o auzeam ca si cand ar fi fost langa mine, dar de fapt era foarte departe.
-Kim, esti bine ? Vino mai aproape de mine.
-Yoongi, ce mi s-a intamplat?
