Dupa cinci luni...
Nu prea am mai vorbit cu Yoongi in ultimele saptamani. Habar n-am ce se intampla cu mine. Totul e foarte ciudat.
-Ce ti-a luat atat de mult?*spune Tina nervoasa *
-Crezi ca zbor cumva sau ce?*strambandu-ma*
-O sa intarziem la ora! Haide odata.*tragandu-ma de mana*
M-am oprit in usa clasei si l-am privit pe Yoongi pret de cateva secunde. Parca respiratia mea se oprea de cate ori il priveam.
M-am indreptat spre banca ignorand salutul lui.
De ceva timp il tot ignor.
-Buna ziua, copii! Vreau sa va anunt ca astazi toate orele au fost anulate.
-Aaa serios!? M-am trezit degeaba!? Nu puteati sa ne spuneti asta ieri!?*ridicandu-ma in picioare*
-Imi pare rau ca v-am stricat somnul, dar ieri nu am stiut despre asta.
-Bine! Haideti toata lumea!
Toti ne-am strans lucrurile si am mers catre casa.
-Tina, ramai astazi la mine?
-Sigur, de ce nu ?
-Buuun! Haide sa ne grabim putin vreau sa ma intind in pat.*cascand*
-Haide sa urcam cu liftul!*spune Tina tragandu-ma de mana*
-Imi e frica de lift! M-am blocat de atatea ori in el.*privind inspaimantata*
-Am ajuns! Deschide ochii!*razand*
-Nu e amuzant!*lovind-o usor*
-Kim?
-Da? *trantindu-ma pe canapea *
-De ce il ignori pe Yoongi?
-Nu stiu.*uitandu-ma in jos* Doar ca in ultimul timp lucrurile s-au complicat.
-In ce fel? Incepi cumva sa-l placi?*spune Tina entuziasmata*
-Pot spune si asa .
-In sfarsit!*sarind prin casa *
-Calmeaza-te! Nu sunt sigura de asta.
-Ba e totul foarte sigur.
-Ba nu! Acum termina cu asta si hai sa facem ceva. Ce zici sa iesim afara?
-Tocmai a inceput ploaia.*spune Tina privind pe geam*
-Pe buneeeee!?
-Haide sa ne uitam la un serial, mancam ceva.
Am comandat ceva de mancare si ne-am asezat sa ne uitam la ceva.
Ne-am uitat la seriale si am vorbit pana s-a facut noapte.
-Cat e ceasul?*intinzandu-ma dupa telefon * 11 .
-Deja atat? Cand s-a facut atat? Kim, imi e cam somn. Cred ca merg sa dorm.
-E ok, odihneste-te. Noapte buna!
Dupa cateva minute de la plecarea Tinei m-am ridicat si eu de pe fotoliu si m-am dus sa vad daca s-a oprit ploaia.
Ploaia se oprise asa ca am iesit sa fac o scurta plimbare fara sa o mai anunt pe Tina care probabil deja adormise.
De ceva timp incerc sa-mi dau seama ce se intampla cu mine. Nu vreau sa ma indragostesc de Yoongi, nu pot sa ma intorc la el dupa ce l-am respins prima data.
Mergeam pe strada afundata in ganduri cand cineva se izbeste puternic de mine, apoi ma priveste cateva secunde si fuge din nou.
-Ce se intampla cu voi oameni buni!?*ridicandu-ma *
Parea ca fuge de cineva. In fata mea era o cladire inalta luminata foarte puternic. Cu cat ma apropiam mai mult de cladire cu atat se vedea mai bine cineva care statea acolo rezemat de un perete.
Imi era frica sa mai merg inainte crezand ca e cineva care s-ar putea lua de mine.
Yoongi:
-Credeai ca o sa scapi asa de usor ? *lovindu-ma din nou*
-Nu se termina aici toata chestia asta!
Loviturile au incetat si o liniste apasatoare s-a asternut asupra mea. Nu reuseam sa vad nimic clar in jurul meu si tot corpul ma durea ingrozitor de tare. Dupa cateva incercari esuate de a ma ridica am renuntat.
-Yoongi!
Nu puteam sa imi dau seama daca cineva chiar ma striga sau doar mi se parea.
-Yoongi!? Ce ti s-a intamplat?
-Kim?
-Yoongi, haide incearca sa te ridici .*ajutandu-ma sa ma ridic *
-Kim ce faci la ora asta aici?
-Haide sa stam pe banca asta.*dandu-mi drumul incet* De ce intri in probleme, Yoongi? Nu te inveti minte deloc?*plangand*
-Kim daca pateai ceva prin zona asta?De ce ai iesit afara? *imbratisand-o*
-Si daca nu ieseam ce se intampla cu tine?
-Lasa-ma pe mine!
-Yoongi, promite-mi ca nu vei mai intra in probleme! Te rog!* sprijinindu-se pe pieptul meu*
-Iti promit.* strangandu-i mana* Kim?
-Da?
-De ce m-ai ignorat tot timpul asta? *aprinzandu-mi o tigara*
A facut o pauza de cateva secunde, apoi a oftat lung.
-Ma indragostesc de tine Yoongi.
