Ravi:
-Kim, peste cateva minute plecam.
-Ravi, o sa ai probleme daca ma scoti de aici?
-Nu conteaza asta. Pregateste-te!
-Sunteti gata ?
-Imi pare rau daca o sa aveti necazuri din cauza asta.
-Nu conteaza, tu trebuie sa scoti fata de aici.
Yoongi:
Ne-am urcat in masina si am plecat sa ne intalnim cu Ravi. Muream de nerabdare sa o vad din nou pe iubita mea.
-Kim! Esti bine? * plangand *
-Sunt bine, Yoongi ! Mi-a fost asa dor de tine *plangand* Am crezut ca nu o sa te mai vad.
-Nu trebuia sa te gandesti la asa ceva!
-Multumim ca ai avut grija de ea Ravi *spune Namjoon *
-Imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat.
-FOARTE EMOTIONANT!
Inima mi-a luat-o la goana la auzul acelei voci.
-Ce faci aici?*spune Ravi asezandu-se in fata noastra*
-Dragul meu frate, doar nu credeai ca nu stiu ce ai de gand sa faci? Si i-am rezolvat pe idiotii aia doi care m-au trădat, asa cum il voi rezolva pe acest baiat.*scotand un pistol si aratand spre mine*
-De ce pe el? Nu a facut nimic el! Eu am luat-o pe Kim si am plecat din casa.
-Ravi, nu te baga. Chestia asta trebuia incheiata de mult timp!
Tommy apasase pe tragaci, iar eu am inchis ochii gandindu-ma la iubita mea si asteptand impactul care intarzia insa sa apara. Cand am deschis ochii am simtit cum tot corpul meu se rupea in mii de bucati. Kim statea in fata mea plina de sange. Nu stiam cum sa reactionez, singurul gand pe care il aveam in cap era gandul ca am pierdut-o pentru totdeauna.
-Nu, nu, nuuu, Kim de ce ai facut asta !?*plangand *
-Kim!*spune Tina cazand langa ea* Kim ce a fost in capul tau!? Yoongi, Yoongi, ce tocmai s-a intamplat!? Sa sune cineva o ambulanta!
-A trebuit sa-l salvez pe Yoongi.*zambind*
-Dar Kim ..
-Iubito, eu trebuia sa ajung asa, nu tu!
-N- nu puteam s-sa traiesc...cu gandul asta. N-nu puteam sa traiesc fara tine.
-Urmeaza sa vina ziua mea Kim. Se presupune ca de aniversare primesti cadouri frumoase.
-Imi pare rau pentru cadoul asta, Yoongi.*inchizand ochii*
-Kim, mai ramai cu mine !Kim!*miscand-o*
-Yoongi, sa nu ma uiti te rog, te iubesc . *prinzandu-mi mana* Va iubesc pe toti.*tusind*
-Kim, si eu te iubesc! Dar te rog nu pleca! Mai stai langa mine! Kim, te rog!
-E in regula.*dandu-mi drumul la mana*
O priveam cum se stinge usor, dar avand inca zambetul pe buze.
Nu credeam ca scena asta e adevarata. Era mult prea ingrozitor tot ceea ce se intamplase.
-De ce a facut asta?
-Pentru a te salva pe tine!*spune Jungkook izbucnind in plans*
-Si eu cum voi putea trai de acum incolo fara ea?
Dupa trei luni...
Jimin:
-Hei baieti! Uitati-va la asta! Un accident grav s-a produs in apropiere de cartierul nostru . *aratand spre televizor*
-Ce?
-Cat de grav e?
-Soferul masinii e mort .
- Baieti.*spune Jungkook plangand*
-Ce ai? De ce plangi? *ridicandu-ma*
-Am gasit asta in camera lui Yoongi *intinzand o hartie *
-Da-mi sa vad.*citind biletul* UNDE E YOONGI!?
"Iubito, de ce inca simt asta? De ce inca cred ca este doar un vis? Spun ca o sa te uit, dar de fapt nu iti pot da drumul. Imi e dor de tine. Cat trebuie sa mai astept pentru a te vedea?
Totul este atat de intunecat de cand ai plecat tu. Parca este iarna tot timpul, dar asta nu poate dura la nesfarsit. Mai asteapta putin, voi fi acolo sa te intalnesc, voi veni pentru tine. Te rog sa mai stai acolo inca putin."
SFARSIT.
