Alpha și Luna Supremă Vol. I

Capitol 11

Auzeam diferite voci in jurul meu vorbind. Nu intelegeam nimic din cea ce spuneau. Vroiam sa deschid ochii, dar nu puteam. Ma simteam atat de obosita. Pana la urma i-am deschis incet si m-am uitat in jur. Eram intr-o camera pe care nu am mai vazut-o pana acum. Tyler era langa usa si vorbea cu un doctor. Nu intelegeam nimic din ce spun, dar dupa putin efort am reusit sa inteleg.

- Nu va faceti griji, Alpha! Luna este bine. Din cauza sarcinii si a socului cand a vazut cadravele a lesinat.

- Co-co-pilul este bine?intreaba Tyler cu glasul tremurat si ingrijorat.

- Da, fatul nu a patit nimic. Este sanatos, nu va faceti probleme! Luna va trebuie sa aiba grija ce mananca si sa incercati sa o feriti de lucruri care i-ar putea produce un soc si nu e bine sa depuna mult efort, ca sa nu se obosesca. Sarcina va decurge bine, dar as vrea sa veniti la un control de rutina o data sau de doua ori pe luna... spune doctorul cu o voce foarte calma, dar in acelasi timp serioasa.

- Multumesc mult, Andru! O sa tin cont de ce ai spus!deci asa il cheama pe doctor.

- Nu ai pentru ce! Cheama-ma daca este ceva!zice Andru si apoi ies din camera inchizand usa.

- Tyler!spun aproape in soapta.

Cum imi aude vocea, sufletul meu pereche vine si se aseaza pe scaunul de langa patul pe care stateam. Imi ia mana dreapta in mainele lui si mi-o saruta.

- Buna, pui! Cum te simti?

- Sunt bine. Amandoi suntem bine. zic si chicotesc.

- Am o veste buna si una rea. Vestea buna este ca i-am gasit pe Derek si Justin si sunt in viata!spune si un zambet imi apare pe buze, dar cand ii vad fata trista a lui Tyler, zambetul imi dispare... Vestea prosta este ca restul nu au supravietuit. Am ajuns pre tarziu!spune si lasa capul in jos, oftand.

- Derek si Justin unde sunt?intreb eu si ma ridic in sezut, sprijinindu-ma cu spatele de spatarul patului.

- Sunt in saloane. Inca nu s-au trezit! Asteptam sa li se vindece ranile! Nu-ti fa griji, o sa fie bine! spune el apoi ma mangaie cu mana stanga pe obrazul drept.

- Imi fac griji la cum vor reactiona cand vor afla ca Miranda si Sophi au murit... zic si o lacrima imi curge pe obraz, dar Tyler mi-o sterge bland.

- Hey, hey!spun el pentru a-mi atrage atentia. Nu-ti fa griji... o s-o rezolvam noi cumva!

- Pot sa merg sa-i vad macar? Te rog!zic cu o voce scazuta.

- Off... bine! Dar vin si eu cu tine, ok?

- Ok. Haide!

Tyler ma ajuta sa ma ridic in picioare si sa-mi recapat echilibru pentru ca mai aveam putin si cadeam. Ne-am impreunat mainele, iar my soul mate ma condus spre salonul lui Derek si Justin care se afla in capatul coridorului. Intram inauntru si vad cele doua paturi pe care se afla cei doi "frati" ai mei. Amandoi erau conectati la diferite aparate caudate. Am mers spre patul pe care statea Derek si m-am asezat pe marginea lui. I-am luat mana in mainele mele si i-am sarutat-o.

- Sunt aici, bro'! Sper sa te trezesti cat mai curand! Mie dor sa te aud pe tine sip e Justin cum va certati din orice sis a va vad luandu-va la tranta! spun, iar lacrimile navalesc pe fata mea.

Tyler vine si ma ia in brate, eu panundu-mi capul pe pieptului, in timp ce el imi soptea cuvinte linistitoare.

- Si mie mi-a fost dor de tine, sis'! ii aud vocea lui Derek si imediat ma desprind din imbratisarea oferita de Tyler si-l iau in brate pe Derek.

- Derek! Ce bine ca nu ai patit nimic!zic si alte lacrimi imi curg pe fata, dar de data aceasta de bucurie.

- Eu ma duc sa-l anunt pe doctor... zice pereche mea si ies in graba pe usa.

- Mi- fost dor de tine, bro'! Imi pare rau ca nu am mai venit in vizita, dar am fost cam ocupata si...

- Nu-i nimic, inteleg! spune Derek si apoi rade facandu-ma si pe mine sa rad.

- De mine nu ti-a fost dor, Alex?spune Justin din patul lui.

- Si de tine mi-a fost dor, Justin! Ma bucur ca sunteti bine si ca va-ti trezit!zic si zambesc.

- Hey, unde sunt Miranda si Sophia? Alex?spune Justin si se uita la mine si Derek, apoi si Derek se uita la mine.

- E-e-ele-e nu...nu au... inghit in sec si imi fac curaj sa le dau vestea cea rea, dar inainte imi aplec capul deoarece nu am curaj sa-I privesc in ochi. Simt ca este doar vina mea pentru ca ele nu au supravietuit. ... Ele nu au supravietuit! zic, iar vocea imi urca cu cateva octave si cateva lacrimi isi fac aparitia pe obrazii mei.

- Te rog spune-mi ca glumesti, nu-i asa? Asta e o gluma... e o gluma!zice Derek aproape tipand la mine.

- Imi pare rau!spun si ies din salon, inchd usa si ma asez pe unul din scaunele de la intrare.

Ce se va intampla de acum in colo? Nu o sa ma ierte niciodata!

Hey, guys! Am postat unul dintre capitole... M ascuzati ca nu am postat aseara, doar ca nu a mers netul in bloc. O sa mai postez diseara un capitol dupa ce ies de la scoala pentru ca nu am destul timo acum. Pana atunci ma las cu acest capitol. Ne vedem diseara! Bye!***