Afinitate

Capitolul I

Cobor din maşina prietenei mele Eli care tot drumul mi-a povestit despre cearta ei de seara trecută cu Mike , iubitul ei , care făcea parte din echipa de fotbal a şcolii impreună cu James.
Mike era un tip înalt de 1,85m cu parul şaten şi cam plin de sine care mereu se certa cu Eli din diferite motive copilăreşti cum ar fi "iubito, de ce nu mi-ai adus berea?" iar aceea ființă care este prietena mea începe să urle ,ca şi el , că să şi-o aducă singur , offf... halal iubiți ,măcar țin unul la celălalt.
-Aleesiaaaaa ! Mă strigă bruneta , întrerupându-mă din gândurile mele ,fluturându-şi mâna prin fața mea.
-Da ,ce s-a întâmplat? Şi nu mai da din mâna aia ca o isterică.
-Uite-l pe James ,vine spre noi idioato.
-Nu am chef de vorbă, vorbim în pauza de masă ,ok Eli? Şi încep să o iau la fugă în partea opusă cu James.
Nu vreau sa vorbesc cu el şi nici nu vreau sa mă vadă. Mă duc la dulap să îmi iau cartea pentru Română şi plec spre clasă. Sper ca anul acesta să nu mai am aceleaşi ore cu James nu vreau să îl mai văd !
Ghinion ! Când intru în sala de curs îl observ pe James cum stătea pe rândul din mijloc în banca a treia. Sper că nu m-a observat, NU vreau să vorbesc cu el. Trec pe lângă rândul din mijloc şi mă duc spre prima bancă de pe rândul de la fereastră, unde mă aştepta prietena mea Eli cu zâmbet în colțul gurii. Îmi face semn că vorbim după ce se termină ora, ne dădeam seama ce vrem să ne spunem prin priviri.
Ora de curs s-a desfăşurat normal, iar domnul Andrei Răducan bineînțeles că ne-a dat temă din prima săptămână de şcoală, un referat despre "Prima noapte de dragoste, ultima noapte de război" de 5 pagini. Am ieşit prima din clasă cu speranța să nu vorbesc cu James şi să scapt şi de pălăvrăgeala celei mai bune prietene. Aceasta prinzându-mă din urmă, alergând spre mine prinzându-mă de mână să mă oprească din alergat .
-Te-am prins blondo ! Spune cu un rânjet malefic pe față. De ce fugi de nebună? De ce te fereşti în primul rând de James?
-James nu mai este prietenul meu, spun pe un ton cât mai scăzut.
-Ceeee... am apucat-o cu mâna de gură pentru că vroia să țipe şi o trag în baie după mine.
-Eli uite care este faza, nu vreau sa mai aud de el să mai vorbesc şi nici măcar să îl mai văd. Niciodată! Ai înțeles ?
-Bine, spune aceasta cu ochii plini de frică din cauza tonului meu ridicat şi o văd cum ochii i se umplu de lacrimi . De abea atunci mi-am dat seama cât de idioată sunt şi țip la ființa din fața mea fără ca ea să fi făcut ceva.
-Offff doamne... Eli te rog nu plânge nu am vrut sa țip la tine , îmi pare rău. Am luat-o în brațe încercând să o liniştesc, aceasta uitându-se la mine făcând semn că ma iartă. Ce scorpie fără inimă eşti, spune vocea me interioară uşor amuzată.
Înainte să ieşim din baie îmi spune că vrea mai multe detalii despre ce s-a întâmpla, bine înțeles după o morală marca Eli că ea este ce-a mai bună prietenă a mea şi cum de nu i-am spus până acuma, eu în semn de scuză i-am spus că era un subiect dureros pentru mine şi că am fost prea tristă să vorbesc despre asta. În realitate eram chiar bucuroasă că aveam o problemă în minus pe cap.
La prânz nu am mai mers la cantină pentru că nu vroiam să dau ochii cu el. Am vorbit cu Eli şi a spus că nu mai este nevoie să îi dau explicații şi că mă înțelege.

Îmi cer scuze dacă am greşeli , aştept păreri şi bune şi rele ! Mulțumesc dacă îmi urmăriți povestea .

XoXo, A