Afinitate

Capitolul III

   Mergeam spre casă, pe drumul meu obişnuit şi derulam în minte noaptea aceea groaznică, mai bine nu mai mergeam la acea petrecere, cum ma luat în brațe şi a început să ma sărute împotriva voinței mele. Aş vrea să şterg acea amintire urâtă din mintea mea...
    Mergând pe alee cu muzica care răsuna în caşti, Jhon Legend-All of me, observ iar aceea siluetă sub lumina unui felinar, cine ar sta la ora asta afară şi pe frigul ăsta? probabil aşteaptă pe cineva, mă rog... După 200m aud cum cineva este în spatele meu şi merge sincron cu paşi mei probabil ca să nu îmi dau seama, ma întorc şi îl intreb
   -Ce dooo.... şi totul s-a făcut negru în jurul meu şi simt cum nişte brațe puternice mă prind ca să nu dau cu capul de asfalt, probabil.
    Totul era aşa de moale şi catifelat, puteam să jur că dorm pe un nor, am clipit de două ori iar după aceea am adormit la loc. După încă două ore de somn aud o bătaie în uşă şi simt cum a dat draperiile de la cameră la o parte, astfel lumina soarelui mă învăluia şi îmi încălzea fața.
   -Mamă, promit că o să mă duc mâine la şcoală, mai lasămă să mai dorm puțin. Nu am primit nici un răspuns aproximativ 10 minute iar după aceea aud doar un hlizit slad şi... offf Doamne, asta nu este vocea lui mama.
   Mă ridic brusc în şezut şi observ o fată şatenă, nu foarte înaltă, cu ochii căprui şi care zâmbea la mine. Mă uitam în jur, nu eram la mine în cameră asta se vedea cu ochiu liber. Camera mea era mai mică, aceasta era mult mult mai mare, pereții erau un bleo pal o fereastră mare în stânga mea cu jaluzele bleo, fereastra având pervazul mai mare şi avea puse perne pe el, probabil să stai acolo să te uiți la privelişte, în fața mea la aproximativ 20m de pat erau două fotolii plus un taburel, iar în mijloc o măsuță din geam pentru cafea, m-am speriat puțin, patul în care eram eu era, cred, din lemn de trandafir vopsit negru iar aşternuturile erau crem.
     Aproape am sărit din pat de spaimă şi am asaltat-o pe fata aceea cu întrebări .
   -Unde suuuunt? Ce caut, eu, aici? Cine eşti tu? Nu mai înțeleg nimic.
   -Domnişoară calmati-vă, spuse fata cu părul şaten la mine luându-mi mâinile între ale ei pentru a mă linişti. Sunte-ți în camera dumneavoastră, iar eu sunt servitoarea dumneavoastră. Numele meu este Victoria.
   -Victoria, ce caut eu aici?
   -Îmi este interzis să vă zic. V-am adus micul dejun.
   -Nu îmi este foame, spun mergând spre geam să ma aşez pe acele pernuțe, nu mai spun nimic, mă aşez şi rămân cu privirea la peisajul de afară şi nu mai scot nici o vorbă.
    Peste 3 ore... 20:36...
   -Domnişoară, vă rog frumos să mâncați, măcar câteva guri. O să fie nervos pe mine stăpânul.
   Nu îi spun nimic şi nu reacționez în nici un fel. După ce ma rugat încă  de două ori Victoria părăseşte camera în care eram eu.
    După ora 23 aud o voce tunând pe holuri.
   -VICTORIAAAAAAAA! Doamne ce voce dură are, vocea unui bărbat.
   Am tresărit când am auzit cum cineva a trântit uşa de perete, când mă uit să văd cine este aşa nervos o văd pe Victoria cum stă în genunchi şi plânge în hohote şi cum mă striga şi îmi spunea " te-am rugat să mănânci , acum l-ai supărat ". Fug repede şi o iau în brațe, acuma stăteam jos pe covorul persan de culoare neagră şi o mângâiam pe cap să se liniştească, când bursc îi simt toți muşchii cum se crispează şi mă uit în sus. Uauuu, în umbra de pe hol se vedea doar o pereche de ochi roşii şi cum avansează spre intrarea din cameră prinzând forme şi se treansformă într-un bărbat înalt, bine făcut care probabil mergea la sală des, avea părul destul de lung până la umeri şi de un negru ca abanosul.

Mulțumesc până acuma că îmi urmăriți cartea. Sper că va plăcut până acuma ! Oare cine este acest "stăpân" de care spune Victoria?
Ve-ți afla în capitolul următor .

XoXo, A