Afinitate

Capitolul VII

Se oprise să mai dea în Vlad și mă luase pe mine în brațe examinându-mi fiecare părticică de corp să vadă dacă am pățit ceva, dar eu plângeam în continuare și zâmbeam văzându-l cât de îngrijorat era pentru mine. Ochii lui nu mai erau reci, erau plini de frică și îngrijorare pentru mine. Mi-am lăsat capul în palma lui pentru a savura acest moment măcar puțin, dar nu a durat cât speram eu, sa ridicat după ce a văzut că sunt bine și că nu am pățit nimic și îl ridică pe blond în sus de gât .
-Dacă mai pui mâna pe ea sau să îndrăznești măcar să o rănești în orice fel, jur că o să suferi ! Ochii lui când-va de culoarea smaraldului acuma erau din nou roșii și emanau ură pentru bărbatul din fața lui.
-Scumpul meu frate, încă nu i-ai spus, râde, offf ce păcat, ai de gând să îți rănești propriul frate pentru ce? Pentru o CURVĂ ?! Acuma era mai mult ca nervos.
-Această curvă cum o numești tu o să iți fie REGINĂĂĂ, imbecilule ! Acuma vreau respectul cuvenit !
Vlad era fratele lui Adrian, nu pot să cred și cum să fiu eu regină nu mai înțeleg nimic. Adrian i-a dat drumul blondului care a căzut pe  zăpadă, iar cănd s-a ridicat a făcut o plecăciune și a spus " Alteță, domniță. " și a plecat.
     Adrian ma luat de gât și m-a sărutat apăsat, avea buzele moi și cărnoase, am simțit un fior pe șirea spinări, dar m-am desprins din acel sărut și am fugit cu lacrimi în ochi în camera în care am stat până acuma.
       Am ajuns în cameră m-am dezbrăcat de hainele groase și mi-am pus cămașa de noapte albă pe mine cu un plovăr și m-am așezat la geam plângând în hohote. Nu mai vroiam să fiu rănită și batjocirită încă o dată, îmi ajunsese ce mi-a făcut James, în aceea noapte jurasem că nu voi mai avea încredere în nici un băiat vre-o dată. Amintirile îmi derulau în cap ca și cum s-ar fi întâmplat ieri, cum m-a prins singură în acea cameră și cum....
*Cioc, cioc*, nu am răspuns nimic. Acel cineva care a bătut la ușă sa așezat lângă mine și îmi ștergea lacrimile care acuma curgeau involuntar pe obraji mei. Într-un final când am hotărât să îmi iau privirea de la priveliștea de afară l-am văzut pe bărbatul de mai devreme cum stătea și se uita la mine nesțiind ce să îmi spună, nici eu nu vroiam să vorbesc, așa că mi-am întors privirea spre geam dar nu ma lăsat, ma apucat de bărbie și mi-a întors capul încât să îl privesc în ochi, acei ochi frumoși care acuma erau plini de durere.
     -De ce mai respins? Spuse Adrian
     -Eu...eu.... eu nu te-am respins, spun printre hohotele de plâns.
     -Atunci ce s-a întâmplat frumoasa mea, de ce plângi? De ce ești așa îndurerată?
      -......
      -Ale vorbește cu mine , te rog . Spusele lui erau mai mult niște șoapte.
      -Doamne, Adrian, chiar nu vezi? Spun pe un ton ridicat mai mult decât trebuie, m-am ridicat și m-am îndreptat de data asta către fotoliul din fața șemineului. Nu vreau să îți bați și tu joc de mine... nu cred că aș mai suporta încă o dată !
      -Adică "încă o dată"? Acuma se afla pe fotoliul de lângă mine.
      -Adică.... Fratele tău avea dreptate sunt o curvă, aveam șansa să mă împotrivesc dar nu am putut, Adtian statea lângă mine în genunchi acuma, iar pe chipul lui nu se mai citea tristețe ci uimire. Nu te mai uita așa la mine, am avut încredere și a profitat la o amărâtă de petrecere de tot ce era mai de preț pentru mine, pur și simplu a închis ușa cu cheia, m-a legat de mâini și mi-a pus mâna la gură, plângeam și mă uitam la mâinile mele după care mi-an tras genunchi la piept și am început să plâng și mai tare. Are dreptate Vlad....
      -Să nu mai vorbești așa niciodată ! Acuma era foarte nervos. Cum a îndraznit acel bun de nimic să se atingă de singura ființă care îmi poarta lângă inima ei și pe a mea !!! Urla efectiv și se plimba prin fața șemineului și nu mai știam ce să fac. O să plătească pentru tot ! DARIUSSSS !
     -Adrian te rog nu face ceva necugetat ! Am sărit din fotoliu și l-am luat în brațe.
      -Nu îl omor, încă.
      -Da stăpâne . Acesta era Darius seful gărzilor din palat, era înalt brunet , cu ochii negri și se vedea ca merge la sala des, aproape nu mai avea loc pe ușă.
       -Dute și ia-l pe James du-l unde-va și torturează-l !
        -Da Majestate, o zi bună domniță! Spuse acesta respectos cu o plecăciune și a plecat.
      Adrian ma luat în brațe și m-a așezat în pat după care s-a pus și el lângă mine. Am stat aproximativ 10 minute și ne uitam unul la altul. M-a apucat de bărbie și mi-a cerut permisiunea  din priviri dacă mă poate săruta iar eu i-am răspuns cu un simplu dat din cap că da.
       Sărutul era ceva de vis, cu buzele lui moi și el fiind atât de aproape de mine acuma îi simțeam parfumul în totalitate. Ne adânceam din ce în ce mai mult în acel sărut, până când ne-am desprins amândoi cu respirația greoaie și sacadată. Am hotărât să ne oprim aici, el repectându-mi dorința de a merge pas cu pas și că nu vreau să mă grăbesc.
         Am adormit unul în brațele celuilalt, dar eu am rămas cu o grămadă de întrebări, mâine cum mă trezesc am să îl rog să mă lămurească.

Sper ca nu v-am băgat mult în ceață . Oricum aceasta ceata se v-a ridipi capitolul urmator.
Sper ca v-a placut ! Astept comentarii si like-uri !!!! Asa o sa decid daca mai merita sa postez. Scuzati greselile dar scriu de pe telefon .

XoXo, A