Afinitate

Capitolul V

Nu a trecut mult timp de când a plecat Adrian sau aşa mi s-a părut mie. *Cioc, cioc *
-Se poate? am auzit din spatele uşi o altă voce de bărbat, dar nu era a lui.
-Sigur că da. Spun şi mă ridic să îl întâmpin pe bărbatul care a intrat.
-Am venit să vă iau măsurile pentru noua garderobă.
-Garderobă?spun uimită şi cu ochii cât cepele. Adică ?
-Adică un dresing în treg domnişoară.
Mi-a făcut semn să ma aşez în fața oglinzii din dresing şi a început să îmi ia măsurile. Totul a decurs normal, am aflat că am un corp aproape perfect 85-49-62, am fost cât de cât încântată de acestă veste. Înainte să plece m-a anunțat că în maxim 48ore o să îmi vină garderoba cu tot ce am nevoie şi pentru diferite ocazii. Mi-a lăsat o pereche de blugi bleomarin cu talie înaltă, lenjerie intimă neagră, o bluză albă mulată şi cu mânecile până la cot, un plovăr lung până la fese, negru cu sclipici, care nu avea nasturi şi o pereche de UGG-uri negre pufoase.
M-am dus să fac o baie. Baia era mare cu o cadă de 3 persoane în mijloc, pe peretele din stânga era o chiuvetă şi o oglindă iar lângă era un dulap, măricel, în care aveam aşa: geluri de duş cu miros de crini, săruri de baie cu diferite arome în special de trandafiri , şampon, spumant de baie cu miros de crini şi scorțişoară şi nu în ultimul rând tampoane, chiar că se gândesc la toate. Nu m-am gândit la asta prea mult deoarece mi se părea un pic jenant.
Am dat drumul la apă să umple cada, am pus sărurile pentru a mă relaxa un pic mai mult şi am ales spuma de baie cu aromă de crini. M-am aşezat în cadă şi m-am relaxat imediat şi am început să las aromele de trandafir de la sarea de baie şi mirosul de crini să mă învăluie.
Am terminat baia şi am început să mă îmbrac în ce mi-a adus Sergiu, iar spre surprinderea mea chiar îmi veneau perfect. Mi-am uscat părul şi l-am lăsat să cadă pe spate, între timp cât mă plimbam prin cameră am observat că aveam şi o bibleotecă, am început să ma uit peste titlurile acestora fără să găsesc ceva care să mă captiveze.
-Bună seara domnişoară, am tresărit la auzul vocii lui Victoria.
-Bună, spunemi Aleesia, te rog, îi spun zâmbindui cald. Şi scuze pentru ce s-a întâmplat mai devreme, nu mi-am dat seama că o să se întample asta...
-Nu este nici o problemă Aleesia. Îmi răspunde aceasta cu subînțeles că mă iartă. Nu aveai de unde să ştii.
-Da, dar...
-Nu este nici o problemă, uite ți-am adus să mănânci de seară. Mai doreşti altceva? Spune aceasta întrerupându-mă, ştiind probabil că vreau să îmi cer scuze dinou.
-Nu, dar ai putea să ma lămureşti cu ceva? Şi îi fac semn să se aşeze lângă mine pe fotoliu.
-Sigur, spune.
-Ce caut eu aici?
-Păi... şi a fost întreruptă de voceea acea bărbătească pe care o recunosc uşor, iar eu am rămas cu farculița aproape de gură.
-Victoria, poți pleca. Spune Adrian serios.
-Scuați-mă. Şi a dispărut la fel de repede ca atunci.
-De ce îi este aşa de frică de tine? Spun luându-l prin surprindere de întrebarea mea, se apropie de mine şi se aşează în locul unde stătea mai devreme Victoria, față în față cu mine. Calmează-te şi mențineți masca, Aleesia.
-Văd că mănânci singură acuma şi că ai început să devi mai comunicati-vă, mă bucur, se apleacă peste măsuța de cafea şi mă sărută pe obraz.
-Pentru ce a fost asta? Spun, iar ochii mai aveau un pic şi îmi ieseau din cap de şoc şi de uimire...
-Pur şi simplu, pentru încurajare, a zis cu colțul gurii arcuit într-un rânjet.
Nu am mai spus nimic şi am continuat să mănânc încă şocată, de ce oare m-a pupat pe obraz. După ce am terminat de mâncat am luat o gură de apă şi m-aşezat mai confortabil pe fotoliu, deoarece mai devreme mă tot foiam pentru că sa uitat la mine în tot acest timp, observându-mi fiecare mişcare şi analizând-o, mă simțeam ciudat, foarte ciudat şi mă întrebam în sinea mea dacă am ceva pe față.
-Am înțeles că ai nevoie de nişte lămuriri în legătură cu situația în care eşti, spune acesta de odată foarte serios şi sa lăsat pe spate pe fotoliu.
Ce o fi auzit, nu vreau să îi fac din nou probleme fetei acelea, nu merită sărăcuța de ea să pățească nimic din cauza mea. Am simțit cum mi se accelerează pulsul de la nervi de la amintirea cu Victoria plângând în bratele mele.
-Ştii, spun cu o privire dură, chiar am nevoie de nişte explicații şi tu o să mi le dai!

Bună seara, oare ce reacție o să aibă Adrian la această afirmație?

Dacă vreți să aflați vreau să văd părerile voastre despre carte şi capitol ! O seară plăcută în continuare!

XoXo, A