viața unei adolescente

Capitolul 2

Die deschise și ghiciți cine veniră la ea? Erau chiar Maria și Amy în carne și oase și nu veniră cu mâinile goale. Amy avea în mână niște cărți iar Maria niște fructe. Die nu era deloc bucuroasă să le vadă pentru că anume din cauza lor stătea acasă. Fetele cum de au intrat iau dat ,,bolnavei" mii de întrebări :

- Hei, de ce nu ai venit azi la liceu?Întrebă Maria.
- Pur și simplu m-am simțit rău. Răspunse fata poftindule înăuntru.
- Ai febră, te doare capul, te simți încă rău? O întrebă Amy ochindo pe Die cu îngrijorare în ochi.
- Nu, mă simt bine. Răspunse aceasta slab apoi luă loc înapoi pe canapea.

Însă defapt Die se simțea rău în prezența Mariei și Amy. Dorea sa vorbească cu ele însă ceva o opri.

- Deci, eu îți voi face un cocktail și foarte repede te vei însănătoși. Spuse Maria îndreptându-se spre bucătărie.
- Iar eu am să mă ocup cu tine de tema nouă pe care ai ratato azi. Ca să nu ramâi în urmă. Spuse si Amy.
- Mulțumesc fetelor, însă nu e nevoie, deja mă simt mult mai bine și sunt sigură că mâine voi veni la școală.
- Spune-ne ce vrei însă nu plecăm de aici pînă nu suntem sigure noi că ești sănătoasa. Zise Maria punând accent pe cuvântul ,,noi''.

Die nu înțelegea nimic, ba o vorbesc pe la spate, ba se comportă cu ea ca niște prietene adevărate. Era total confuză.

- Die ce e zgomotul ăsta? Vine de sus.
- Aaaaaa, e Adina. Repetă un cîntec pentru nuștiu ce concurs de frumusețe. Îi răspunșe Die roșcatei.
- Și cum tu poți să te faci sănătoasă în zarva asta?
- Nu e nimic m- am obișnuit deja.

Die petrecu toată ziua cu Amy și Maria, bău vrio 2 cocktailluri de fructe preparat de masterul barman Maria și zubri tema nouă așa de bine încît credea că o va și visă la noapte. Se simțea chiar bine cu ele. Însă știa că posibil fetele doar joacă teatru.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~Următoare zi Die nu avea nici un chef sa plece la școală însă trebuia. La școală ea era foarte hotărâtă să vorbească cu fetele. Deci cum sună la recreație Die dorea să se apropie de Amy și Maria care erau lîngă geam, butonânduși telefoanele. Mergea, mergea și brusc o împinse Lissy și ea scăpă toate cărțile jos.

- Ooo, mă scuzi draga mea nu te-am cam...observat. Spuse Lissy pe un ton pițigăiat.
- Nu e nimic însă ar trebui să fii mai atentă. Zise Die strigânduși lucrurile de pe jos.
- Ce ai spus? Doar mi-am cerut scuze.
- Hai mai lasă-mă cu scuzele tale, știu că ai făcut-o intenționat.
- Ei, ei, ei și cine a scos un cuvînt,un mic șoarece.

Zise badjocoritor Lissy apoi toată lumea începu să râdă iar mai apoi cele două fete au început o ceartă înfierbântată. Peste câteva clipe blonda și roșcata sau apropiat de Lissy și Die, începând să-și apere prietena.

- Cum ai îndrăznit să o numești pe Die șoarece? Aproape că striga la Lissy Amy.
- Da, cine te crezi? Ea este prietena noastră. Spuse și Maria ferm.
- Păi dacă sunt prietena voastră de ce mă vorbiți pe la spate și încă cu ea?! Întrebă Die arătând spre Lissy iar apoi fugi. Amy și Maria se uitară una la alta și se întrebară:
- De unde ea a aflat?
- De ce pe mine ma întrebi, eu singură doresc să aflu asta.
- Ah, rezolvațivă singure problemele, eu nu am timp. Zise Lissy și plecă.

Fetele o căutară în toată școala pe Die ca să se explice însă nu puteau da de ea.

- Și unde crezi că e? Am căutat-o prin tot liceul. Și în plus am ratat orele. Se plîngea Amy.
- Hei, dar poate nu e aici.
- Cum adică?
- Adică nu în liceu, poate că se duse acasă.
- Da, poate.
- Să mergem odată Amy.
- Dar cum rămîne cu orele?
- Las-o baltă, și așa nu am fost la 2 așa că hai odată să o găsim pe Die și să ne explicăm. Pentru mine asta acum contează.
- Să o luăm la goană atunci.

Die plângând stătuse o vreme în baie iar apoi plecă repejor acasă. Cum ajunse acasă începu să se liniștească singură pe sine uitându-se la TV cu o cutie de înghețată lângă ea. Nici nu-i păsă că va rata orele. Cînd colo auzise telefonul sunând așa ca luă receptorul după o mică ezitare.

CONVORBIRE TELEFONICĂ:
- Alo Die?
- Carei faza Adina?
- De ce nu răspunzi la mobil și de ce ești acasă dar nu la liceu? Ah asta acum nu contează. Poți terog să-mi aduci sticul de pe masă. L-am uitat si în el e cîntecul meu.
- Da, vin acum oricum nu am ce face. Zise plictisită Die.
- Super, dar grăbește-te bine?
- Ok, hai că vin.
CONVORBIRE TELEFONICĂ TERMINATĂ.

Zise acesta apoi puse receptorul, stinse TV-ul și puse cutia de înghețată înapoi în frigider ca mai apoi să plece spre școală cu sticul surorii ei în mână numai după ce încuiase bine ușa. După câteva minute mare ia fost mirarea când pe stradă își întâlni prietenele.