viața unei adolescente

Capitolul 19

... Văzu că pe noptiera ei era telefonul ei dar și un trandafir. ,, Cum mama naibii a ajuns ăsta aici?" Se gândea ea și luă trandafirul în mână. Avea un miros plăcut. Imediat telefonul fetei vibră, semn că ia venit un mesaj.

Sper că îți place trandafirul.
Die: Ai intrat în camera mea?
Nu, pe Moș Crăciun l-am trimis.Normal că eu. Și maș mulțumi cu un simplu mersi venit din partea ta.
Die: Cum ai intrat? Și cine naiba ești? M-am săturat de glumele tale.
Dar nu sunt Glume Die și apropo nu mi-a plăcut ce ai făcut azi.
Die: Ce anume?
Hai nu o fă pe prostuța Die.
Die: Scrie normal ca să pot înțelege și eu.
Ai dansat cu nenorocitul ăla de Alex. Să nu te mai prind cu el. Am fost foarte nervos.
Die: Tu ești un nenorocit și un nebun. Chiar ești. Mai urmărit, Doamne ce e cu tine? De ce eu? De ce eu și nu altă fată. Oricare de ce eu? Nu pot să cred și ca să-ți fie clar voi dansa cu cine vreau și voi prieteni cu cine vreau eu. Ai înțeles? Cine ești tu să-mi spui ce să fac?
Adică cu mine nu ai vrut să dansezi dar dansezi cu boul ăla?
Die: Dar eu nici măcar nu te cunosc cum am putut să te refuz la dans doar dacă... O nu, Toni?! Tu ești?!

Cînd Die văzuse că nu mai are nici un mesaj de 5 minute începu să sune pe numărul ăla foarte hotărâtă. ,, Dacă e chiar Toni îl sufoc la școală" își spuse fata. Deci, făcu patru apeluri și nu ridica nimeni. Dar Die nu se lăsă bătută și sună încă de trei ori până când un bocănit la ușă o opri.

-Die, Sunt eu Alex. Pot să intru?
- Da intră. Strigă Die ca băiatul să-l audă.

Alex intră studiind camera brunetei dar și pe ea.

- Ești gata?
- Da, putem pleca.

Die lăsă trandafirul pe masă, își luă geanta și ieși din casă. Se asigurase că a încuiat ușa bine și se așezase în mașină, portiera fiind deschisă de Alex.
- Mulțumesc. Spuse Die cu un mic zâmbet și își puse centura.

Ea știa că lui Amy îi plăcea de el și ar trebui să fie doar prieteni cu Alex dar ceva îi spuse că e imposibil deși nu dorea să o supere pe Amy. Ar... Trădao pe prietena ei iar asta ea nu dorea. Însă Die își tot aminti dansul cu Alex, acea privire care a pătrunso până în măduva oaselor, acea atingere elictrizantă dar știa că trebuia să aibă cu el doar o relație de prietenie. Și nimic mai mult. Oricum nu dorea o relație, adică nu demult împlini doar 15.

În scurt timp au ajuns și la școală. Băiatul parcă mașina și la fel ca un adevărat gentleman îi deschise și de data aceasta portiera fetei. Die doar îi mulțumi printr-un zâmbet. Ambii ar trebui să se simtă obosiți după aventura de ieri dar se pare că cafeaua își făcu efectul. Amândoi se îndreptau spre intrarea în școală însă un strigăt îi făcu să se oprească. Se întoarseră și îi văzu pe Chris cu Adina venind spre ei, ambii cu niște ochelari de soare, deși după ploaia de noaptea trecută soarele era acoperit de nori.

- Adina ești bine? Întrebă Die punând mâna pe umărul surorii ei.
- Uită-te la mine Die! Ți se pare că sunt bine?! Aproape că țipă Adina la Die.
- Adina doar te-am întrebat și nu mai țipa așa la mine.
- Scuze, scuze, doar că... Mă simt cam rău din cauza serii trecute.
- Adina nu trebuie să mai bei atât de mult, îți strici sănătatea! Strigă Die la Adina, ce făcu ca câteva priviri ale adolescenților să se întoarcă și să le privească pe fete cu curiozitate.
- Die,nu mai țipa că nu sunt surdă.