viața unei adolescente

Capitolul 20

...le-au văzut pe Lissy și pe Adina care își aranja părul în oglindă.

- Lissy?! Întrebă uimită Die.
- Bună și ți-e Die. Spuse Lissy uitânduse la unghiile ei roșii.
- Adina, mi-ai promis că nu am să o mai văd în casa noastră pe ea. Spuse Die arătând spre Lissy.
- Calmeazăte surioară. Plecăm imediat la Moll.

Fata se mai uită odată în oglindă și împreună cu Lissy au plecat. Die își aduse tableta și începu să o sune pe Maria. Văzând că nu răspunde o mai sună odată.

- Of, ce mă inervează Lissy. Nu e de-ajuns că o văd la școală, trebuie să mă încânte cu prezența ei și aici. Spuse Die nervoasă.
- Nu o băga în seamă Die... Maria! Salut!
- Salut, fetelor. Spuse roșcata pe un ton mai ridicat. Dacă aș putea v-aș omorî. De ce nu m-ați sunat atâta timp? Eu vă sun dar voi nu răspundeți.
- În ultima vreme a cam plouat și cred că erau niște probleme tehnice. O lămuri bruneta.
- Aaa, bine atunci. Cum o mai duceți? Vă este dor de mine, pentru că mie îmi e foarte dor de voi.
- Normal că ne este dor de tine, când vii acasă?
- Vinerea aceasta voi fi acasă dar trebuie să vă spun că mă relaxez de minune. Dar ar fi și mai bine dacă ați fi aici.
- Iupyyyy! Au exclamat Die cu Amy de bucurie.
- Vinerea vei fi acasă. Uraaa! Însfârșit. Sări de fericire Amy iar Die ridică tableta mai sus ca Maria să vadă săriturile lui Amy. Toate trei râseră scurt și în scurt timp se potoliră.
- Maria, dar cum te înțelegi tu pe acolo. Totuși franceza nu o prea știi și unde sunt părinții tăi?
- Pai haideți să vă lămuresc. Ne-am cazat la un hotel de 5 stele și noi nu plătim pentru cazare, pentru noi e gratis. Poate nuștiu eu franceza dar mă descurc destul de bine cu engleza și apropo tatăl meu știe franceza. Și a spus că când ne vom întoarce mă va învăța și pe mine. El stă în camera de vizavi împreună cu mama iar eu aici. Orașul ăsta e fermecător. Mai ales noaptea. Mi-am făcut o grămadă de poze. Ooo am și balcon. Stați o secundă. Spuse Maria și se îndreptă împreună cu laptopul spre balcon. Le arătă peisajul fetelor și ele scoaseră niște ,,wow"-uri foarte lungi. Se vede bine? Întrebă ea în timp ce ținea laptopul pentru a le arăta fetelor minunatul peisaj.

- Doamne, ce frumos e pe acolo.
- Ah, cum pe la școală? Întrebă Maria intrând înăuntru.

Fetele iau spus Mariei tot ce sa mai întâmplat. Cum a venit Alex, băiatul nou, despre povestea cu ,,anonimul'' inervant care acum nu mai era un anonim și iau mai spus că lui Amy îi place de Alex. Sunt cele mai bune prietene și nu ar trebui să aibă secrete așa că Die cu Amy iau spus tot. Au discutat ceva timp iar apoi au închis și blonda a plecat acasă iar bruneta noastră și-a sunat părinții, fiindcă de ceva timp nu a vorbit cu ei. Sara cu Kevin iau spus că vin acasa luni. Die aștepta cu nerăbdare întoarcerea părinților dar și a Mariei.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ziua următoare, ca toate zilele Die merse la școală deși nu pra dorea. O mai înțepa cu privirea pe Lissy și mai dădu nas în nas cu Tony de câteva ori, deși ea știa că el o făcea intenționat. Însă ea se străduia să nu-l bage în seama. La prânz Amy cu Die discutau ca în tot deauna mâncând niște sandvișuri și sorbind din sucuri până când la masa lor se așeză Alex.

- Hei fetelor. Ce faceți?
- Ne luăm prânzul și locul tău nu ar fi la masa popularilor? Întrebă Die uitânduse la masa dată unde ca în tot deauna erau Lissy cu clonele ei, Adina, Chris, Tony și alții.
- Ah, nu mai suport să stau acolo. Spuse Alex încruntânduse. Hei, Die mâine seară tatăl meu dă o petrecere în cinstea sosirii mele...și aș fi foarte fericit dacă mai însoți. Chris va fi cu Adina și mă gândeam că... Ăăă tu ai putea să-mi ții companie.

Die Pov:
Cînd am auzit că Alex ma invitat la petrecerea organizată de părinții lui aproape că m-am înecat cu sucul. Am observat cum Amy a aplecat capul în jos și dorea să plece dar am prins-o de braț și nu i-am permis. Am un plan.

- Știi aș fi foarte onorată și mulțumesc de invitație dar am răcit foarte tare și planificam să rămân mâine acasă, în pat toată ziua. Hapciu! Am strănutat eu prefăcândumă răcită dar defapt doream să o ajut pe Amy. Dar te poate însoți Amy.

Spun eu și mă uit la prietena mea ce își ridică capul brusc și mă privește cu o fața gen,, teai țicnit?" Și văd că nu e singura deoarece Alex se uită la mine ca la felul 9.

- Dar eu, adică... De ce nu?... Da, bine... Mâine la zece vin să te iau Amy și trebuie neapărat să porți rochie. Spuse el bâlbâinduse la început apoi plecă.
- Ce mama măsii faci? Întrebă prietena mea foarte șocată.
- Încerc să te ajut și un simplu mulțumesc ar fi de-ajuns. Am spus eu mușcând din sandviș.
- Dar eu nu doream...adică doream dar... El pe tine tea invitat.
- Amy, sa hotărât mergi tu cu el. Și după ore mergem să-ți luăm o rochie. I-am spus blondei terminând jumătate din sandviș deja.

~~~~~~~~~~~~
După ce sau finisat însfârșit și orele ne-am îndreptat spre Moll, bine înțeles după ce Amy și-a luat banii de acasă.

~~~~~~~~~~~
Stau pe canapeaua aceasta de o oră și o privesc pe Amy ce a probat 20 de rochii și nici una nu ia plăcut. Aproape că mă dădeam cu capul de cel mai apropiat perete de nervi dacă prietena mea nu ar fi pus ochii pe o rochie neagră până la pământ acoperind doar umărul drept.

- Probeazo! Îi spun eu în timp ce privesc și eu rochia ce era pe un manechin.
- Nu prea știu...
- Ah Amy, rochia este perfectă. Dacă ai îndoieli în privința lungimii atunci o vom duce la d-na Kara, și o va scurta, doar știi că e o croitoriasă iscusită.( P.S. Kara-vecina lui Die) Acum hai mai iute du-te și probeazo.

O femeie de 35-40 de ani cu păr roșcat își făcu prezența.

- Vă pot ajuta cu ceva fetelor? Întrebă ea foarte drăguț.
- Da, aș dori să probez rochia.
- Domnișoară, rochia e prea...
- Banii nu contează. Spuse repede Amy.
- Foarte bine atunci. Urmațimă.

După alte 20 de minute în care prietena mea studia rochia cu exacticitate hotărî că e ceea ce trebuie și o cumpără. Cei drept rochia într-adevăr era scumpă însă ea avea bani destui. Amândouă eram frânte așa că am luat un taxi.

- Deci, mam gândit că voi purta tocuri așa că nu va trebui ca rochia să fie scurtată. Spuse Amy uitânduse pe geamul mașinii.
- Bine, cum dorești.
- Vei veni mâine să mă ajuți nu?
- Desigur dar ce faci cu mama?
- Aa, asta nu e o problemă. Toată noaptea va fi la spital.( D-na Stella este un bun doctor și lucrează la spitalul din centru.)
- Bine atunci. Ne vedem mâine. Am spus eu și am închis portiera mașinii.

Când am intrat în casa am auzit niște râsete care veneau din bucătărie. Am crezut că sunt ca în tot deauna doar Adina cu Chris însă când am auzit cuvintele pronunțate printre râsete de sora mea:,, Nu pot să cred Tony'' am fugit la propriu în bucătărie. I-am văzut pe cei trei cum râdeau cu lacrimi și am spus:

Mai sus aveți rochia lui Amy. 😉