viața unei adolescente

Capitolul 40

Die Pov:
Sunt demult în camera mea cu Alex ce mă ține în brațe după ce ma hrănit ca pe un copil mic deși i-am spus ca mă descurc și singură. Eu îi simt mirosul parfumului delicat și închid ochii de plăcere.

- Te mai doare capul?
- Îîm. Îi răspund eu simplu și neg din cap.
- Bine. Zice el și începe să mă mângâe pe cap. Ma simt foarte bine aici, în brațele lui și simt că sunt protejată și în siguranță.
- Știi, îmi pare rău că din cauza mea ai și încă vei mai avea probleme. Îi zic eu uitândumă în sus la el. El doar îmi atinge nasul, gest care mă face să chicotesc și îmi spune:
- Doar am vorbit despre asta pisicuță. Totul e bine și dacă mâine voi pleca...ei bine era oricum să plec și... Dar nu poate continua din cauza mea ce mă desprind din îmbrățișarea sa și cu o față întrebătoare îl întreb?
- Ce? Ce tot spui acolo Alex?
- Ah, oftează el și continuă... Die trebuia să-ți spun dar nu am prea avut posibilitatea. Mă întorc pe un timp înapoi în Rusia. Nu stau mult promit și foarte curând mă voi întoarce.
- Ce? De ce? Pentru ce? Atâtea întrebări și sper să primesc răspunsuri la ele. E din cauza telefoanelor alea? Alex terog fi cinstit cu mine.
- ...Da Die e din cauza telefoanelor alea. Mătușa mea ce mi-a fost ca o adouă mamă e grav bolnavă. E în spital a doua săptămână iar unchiul meu nu mai reușește să aibă grijă de ea și de bussines-ul meu așa că a pus în centrul firmei un muncitor care tot mă sună să mă întrebe ce și cum. Trebuie să mă întorc dar voi veni foarte curând. Nu te voi lăsa niciodată. Nu voi pleca niciodată de la tine pisicuță. Îmi spune el și își pune mâna pe obrazul meu dar eu i-o dau jos.
- Și când pleci? Întreb eu uitândumă în jos.
- Păi...mâine.
- Ce? Mâine? Și mie când aveai de gând sămi spui? Când era să stai cu bagajul la poartă așteptând o mașină? Îl întreb eu tunând și fulgerând iar în momentul ăla nu-l mai las să spună nimic ci doar mă ridic neatrăgând atenția la amețeală și ignorând rugămințile băiatului să vin înapoi în pat pentru că încă nu mi-am revenit pe deplin. Pff, S-o creadă el dacă poate sămi comande mie. Încet, mă îndrept spre ușă și o trântesc îndreptândumă spre camera fetelor. Trecând prin living îi observ pe Chris și Adina pe canapea uitânduse la mine cu niște fețe întrebătoare. Cred că au auzit bubuitura ușii.

-Die, de ce teai ridicat? Trebuie să fii în pat. Mă ,,informează surioara mea cea dragă" dar eu o ignor și intru în camera fetelor fără să bat. Mă așez pe patul blondei iar ele își distrag atenția din ce făceau venind spre mine și ele cu niște fețe întrebătoare. Dar înainte ca ele să scoată o vorbă ce știu că va fi defapt o întrebare gen: ,,Die? Ce ai pățit? Totul e bine?" Bla-bla-bla o iau înaintea lor și le zic după un oftat:

- Prima ceartă...și cred că și ultima. Spun eu și încep să plâng în hohote. Blonda și roșcata se așează lângă mine pe pat și mă iau in brațe dândumi de înțeles că pot să le dezvălui ce mă macină. Dacă acum câteva minute eram supra nervoasă pe Alex acum sunt tristă și parcă am un gol în suflet. Nu pot să îl pierd, da, mi-a zis că se va întoarce dar m-am atașat de el.
Of Die, cum să te atașezi de el? Doar nu e un animal de companie. E iubitul tău!
Mda mulțumesc că mi-ai amintit.

- Die ar trebui să te liniștești. Ți se va face iarăși rău. Amy poți să te duci să aduci niște pastile de cap și niște calmante de la spitalul taberei?
- Revin imediat. Zise blonda și iese pe ușă.
- Die, nu înțeleg nimic ce spui. Mai întâi linișteștete, apoi vorbim. Îmi zice ea și îmi șterge lacrimile de pe față iar eu chiar încep să mă liniștesc.
- Die ce e...Of Doamne! Exclamă sora mea când mă vede. Se apropie iute de pat și când mă întreaba ,, ce sa întâmplat?'' noi șiruri de lacrimi se revarsă peste fața mea. Ele încearcă să mă calmeze dar eu printre suspine reușesc totuși să rostesc:
- Îmi pare rău că aveți atâtea bătăi de cap cu mine.
- Ce? Nu, draga mea. Îmi spune doar și mă mângăie pe cap iar în momentul ăla apare și Amy cu o cutie și băncuță mică în mâini. Maria îmi dă sticla cu apă de pe noptiera ei iar eu iau o pastila de cap și un calmant și repede le înghit cu apă.
Trecuseră câteva minute iar eu deja mă calmasem.
- Deci, acum putem vorbi liber. Die... Mă încurajează sora mea iar eu după ce iau o gură de aer încep a spune:
- E Alex. Mâine pleacă, înapoi în Russia și mie abia azi mi-a zis.
- Ce? Pentru tot deauna? Întreabă Amy șocată ca cele două.
- Nuștiu fetelor. Mi-a spus că se întoarce, dar dacă tot ce a fost intre noi a fost o minciună, o simplă aventură prentru el?
- Nu vorbi prostii surioară. E fericit cu tine, se vede foarte clar. Și sunt sigură că dacă pleacă, ei bine are ceva important, va rezolva problema și se va întoarce la tine cât ai zice pește.
- Mda mi-a zis că mătușa îi este bolnavă și are și niște probleme cu bussines-ul lui dar totuși mie frică că tot ce a fost între noi nu a însemnat nimic pentru el.
- Cum poți spune asta. Nu e așa și știi și tu asta.