Ce sunt prietenii sau cine? SUNT suportul pe care te poți baza oricând, sunt o secundă feerica ce se transformă in zile apoi în ani. O înșelăciune, o fiara ce e gata să răsfrângă pentru propriul beneficiu sau o iluzie optimă făcută de un magician i...
- Bună, e cineva în casa asta? Întrebă Die intrând în casă. - Die, dragă de ce te-ai reținut la școală? Întrebă Sara lăsând cartea pe care o citea pe măsuța de cafea. - A fost concursul ăla enervant. Îți închipui prezența era obligatorie. M-am plictisit rău de tot stând pe scaunul ăla. Se plânse Die în timp ce încălță ciupicii de casă. - Concursul ăla la care participă Adina? Interveni și Kevin venind din bucătărie cu un sendviș în mână. - Exact. Spuse Die și se așeză pe canapeaua din living împreună cu părinții ei. - Și cine a câștigat? Se interesă femeia. - Voi cum credeți? Întrebă plictisită Die. - Spune-ne odată. - Adina. Spuse Die cu o voce nepăsătoare. - WOW, e super. Spuse Kevin terminând aproape tot sendvișul cu brânză și roșii. - Păi și unde e sora ta? - Habar n-am, poate sărbătorește. Dar heeei, demult sau inventat telefoanele, de ce nu o sunați? Am obosit mă duc sus. Zise bruneta apoi urcă scările îndreptându-se spre camera ei. Deschise ușa apoi își lepădă jacheta jos ca mai apoi să se arunce în pat. Ceasul de pe noptiera ei indica ora șase iar ea îl privea mirată. Nu putea să creadă că-și pierduse ziua în halul ăsta.
Casa familiei Watson era foarte mare cu 2 etaje. Sus erau dormitoarele și o cameră de oaspeți iar jos bucătăria, livingul, încă câteva camere ce erau pustii și cabinetul d-nului Watson. D-na Sara și D-nul Kevin erau niște părinți grozavi, în tot deauna veseli și plini de viață. Ai zice că sunt niște adolescenți adevărați și după înfățișarea lor mai mult de 25 de ani nu le-ai da.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Die s-a schimbat și-a luat o pizza în cameră,s-a uitat la TV și a început să-și facă temele. ~~~~~~~~~~~ Era ora șapte seara și Adina încă nu veni acasă. Die repede coborî jos și o găsi pe Sara spălând vasele iar pe Kevin citind un ziar.
- Mamă e ora șapte, pe unde umblă Adina? Ați sunat-o? - Stai fără griji Die, i-am permis să sărbătorească pînă la ora 22:00. A meritat. Spuse Kevin neluâduși privirea din ziar. Știm cât de important era acest concurs pentru ea. - Mda....Cum spui tu, oricum fără ea e mai liniște în casă. Zise simplu Die apoi se întoarse în camera ei.
~~~~~~~~ Era ora 22:32 și Adina intră în casă cu o sticlă de șampanie în mână.
- Adina sper că ești trează? Întrebă Kevin cu brațele încrucișate la piept. - Normal. Am câștigat URRRAAAAAA!!!!!!! Trebuie să sărbătorim. - Nu, nu trebuie. Ce, nu ți-ajuns? Întrebă și Die lăsând păharul cu suc de portocale pe masă. - Mai lasă-mă surioară, nu am chef să mă cert cu tine astăzi. Deci ce facem? Întrebă Adina veselă având încă sticla dată în mâinile ei. - De unde ai sticla? Ți-e ți-au vîndut alcool?! Întrebă Sara mirată și luă sticla de șampanie din mâna ficei ei. - Nu.. Adică da... Vreau să spun că... Ah nu contează. Se bîlbîi Adina. ,,Se pare că fusese o idee cam proastă să aduc șampania acasă.''' Gândi ea și clipi des în fața mamei ei ce investiga șampania. - Mai bine ai fi adus acasă un tort surioară. Zise Die dar Adina doar își încleștă dinții, nespunând nimic. - Voi lua eu asta domișoară. Ți-o confischez. Zise Kevin apoi plecase cu sticla de șampanie în mână.
Adina doar a dat exasperată din umeri ca mai apoi să plece în bucătărie pentru a înfulecă ceva, timpul în care Kevin revenise spunând că trebuie să plece undeva.
- Mai exact unde tată? Întrebă Die. - E în legătură cu serviciul. Trebuia să vii și tu dragă dar m-am gândit că mai bine stai acasă cu fetele. - Teai gândit bine...chiar nu am chef de lucru acum. Apropo să nu te reții bine? - Bine scumpo. Dar totuși nu mă aștepta și culcă-te. Îi spuse Kevin ca mai apoi să-și sărute soția și să iasă din casă îmbrăcat într-un costum negru, de firmă.
Fetele împreună cu mama lor au mai stat împreună, Adina povestindu-le despre concurs și cât de grozavă fusese ziua de astăzi însă pe Die nu o prea înteresă așa că se retrase în camera ei iar peste ceva timp adormise. Între timp Adina după ce a mai stat un pic pe rețelele de socializare se culcă și ea iar Sara continuă de citit cartea ei mai departe, hotărând să-și aștepte soțul. Așa era munca lor. Uneori trebuia să te întorci la ea când nici nu te aștepți. Lucrau de ceva timp la un important proiect împreună cu o familie ce se împrieteniră reciproc.
~~~~~~~~~~ După câteva ore, femeia adormise pe canapeaua din living cu cartea în mână dar fu trezită din cauza unor zgomote ciudate. Deschise ochii buimacă ca mai apoi să observe ora unu de noapte pe ceasul de pe perete dar și pe soțul ei ce încerca fără zgomot să ridice scările însă nu prea îi reușea.
- Îghm. Își drese vocea frumoasa femeie fixânduși ochii ciocolatii pe bărbatul ce încerca să se țină pe picioare. - O...Sara. Zise acesta privind-o cu o față adormită. - Iată că și am făcut cunoștință. Unde ai fost? Te-am sunat de cinci ori, de ce nu mi-ai răspuns? Întrebă aproape în șoaptă Sara ca să nu le trezească pe fete. - Păi...vezi tu..hâc... Sughiță acesta neputând să lege câteva vorbe. Sara doar oftă fiind obosită apoi îl ajută să se întindă pe canapea știind că va face mare zarvă dacă va încerca să urce în dormitor. - Te iubesc atât de mult. Zise el cu ochii închiși în timp ce femeia încerca să scape de încălțămintea acestuia. - Închide gura că le vei trezi pe Die și Adina. Vorbim cu tine mâine. Doamne ce rușine. Spuse femeia în șoaptă apoi îi aruncă o pătură și fără să mai scoată un cuvânt se îndreptă spre dormitor.
Dragii mei am schimbat aproape tot capitolul ăsta pentru că acum mi-am dat seam că am scris în el cam multe nebunii. Sper și asa să vă placă...:)))
