Eram foarte ingandurata,parca prea ingandurata.Stiam parca ca se a intampla asta. Am decis totusi sa merg la scoala. Pe drum ma simteam urmarita,dar am ignorata asta. Ma simteam vinovata deoarece nu i-am oprit intr-un fel sau altul.
La scoala toata lumea vorbea despre asta.. Probabil au aflat de le doamna diriginta ea fiind anuntata de parintii victimelor. Ema era colega mea de banca. Locul ei era gol acum. As fi vrut sa fie si asta un vis pentru a le putea povesti despre visul meu si sa-i rog sa nu mearga. Am stiut ca va fi cea mai lunga zi din viata mea.
Orele au trecut ,pana la urma si orele de scoala. Profesorii nu pareau prea interesati de cazul prietenii mei. Am ajuns acasa ,astazi am hotarat sa ma gandesc la o solutie.
