PJO headcanonuri și fanficuri

FANFICTION: Un nou semizeu, capitolul 5

"Spre sud, spre sud.", chiar dacă Annabeth nu voia să accepte sfaturile zeului morții, cuvintele acelea îi răsunau ca un ecou în cap. Dacă singura lor scăpare era chiar sa meargă spre sud?
Mergea în spatele lui Percy, gândindu-se dacă să îi spună ce plan avea sau nu.

-Hey, Wise Girl, eşti ok?
După ce se trezi la realitate, Annabeth văzu ca iubitul ei părea îngrijorat.
-Woah woah, Percy, sunt bine, adică am trecut şi prin lucruri mai grele, nu-i aşa? O să reuşim şi acum, zise ea, schițând un zâmbet.
Cu toate că nu era cel mai bun moment ca să reamintească de Tartar, trebuia cumva să destindă atmosfera şi să încerce sa lase frica deoparte. Acum că tăcerea a fost spartă, fata considerase ca era bine sa vorbească:
-Percy, tre-
A fost întreruptă de un răget... sau erau 2?
Ce putea să fie acum?
Alt câine al iadului?
Percy îşi deschise pixul, acesta transformându-se în sabia sa, Riptide.
-Annabeth, vino după mine, îmi spui mai târziu.
Acum nu era momentul să stea pe gânduri: fiica Atenei începuse să alerge după fiul lui Poseidon, cu sabia scoasă şi cu mâna ei în mâna lui.
După cum se aşteptau, o pereche de ochi roşii le apăru în față. Fără să realizeze, şi-au dat ochii peste cap în acelaşi timp şi au alergat spre animal.
Când acesta s-a transformat în praf, nu au fost suprinşi de apariția celui de-al doilea monstru.
-Acum cred că am terminat, spuse Percy întizându-se.

CRACK! se aude ca într-un ecou, cei 2 semizei începând să se agite.
În fața lor apar 3 schelete, îmbrăcate cu haine rupte de pirați si cu săbii în mâini.
Băiatul începe să fugă spre monştri, înfigându-şi sabia în piepturile lor.
-Spre sud, gemuse ultimul schelet înainte de a deveni praf.

********

-Travis, eşti sigur că mergem pe unde trebuie? Au trecut vreo 2 ore şi noi tot în pustiu suntem, se plânse Piper.
-Da! anunță el încrezător, o şuviță din părul castaniu intrându-i în gură.
-Travis, ştiu că ți-e foame, dar părul nu e mâncare, zise Clarrise nonşalantă.
-Wow haha ce glumă vaaaai ce-am râs, îşi dădu băiatul ochii peste cap şi începu să meargă mai repede.
Piper se apropie de Clarrise şi, abținându-se să nu râdă, i-a şoptit: "ce rekt".
Poate că erau semizei şi nu aveau voie să intre în contact cu tehnologia, aveau faze mai moderne în tabără... vai tabăra, toți voiau sa se întoarca mai repede.

-AICI! urlă Travis, care era cu vreo 50 de metri în fața fetelor.
Cele două au început să alerge, iar când au ajuns, nişte zâmbete imense li se afişaseră pe chipuri: în fața lor se aşternea un imens oraş, plin de plante verzi şi cu o fântână în mijloc: erau cumva în Elysium?
-M'lady, întrebă fiul lui Hermes, întinzând o mână către Clarisse, având cel mai jalnic surâs pe față.
-Ai iubită, Stoll.
Şi aşa, fata lui Ares a hotărât să coboare pe jos.

*****

-Şi, Annabeth, ce voiai sa îmi spui? întrebă Percy după ceva timp.
"Spre sud" tot răsuna ecoul în capul fetei, când, deodată, vede o lumină ieşin dintr-un colț.
-Urmează-mă, cred ca ştiu cum să ieşim.
Începuse să alerge, era în culmea fericirii: scăpau. Un zâmbet idiot i se afişase pe față. Când văzuse scările şi soarele luminând de afară, îşi amintise de ceea ce fusese acum 3 ani: chiar dacă era un loc respingător, labirintul a făcut-o să facă cea mai nebunească alegere posibilă, un impuls negândit: în labirint a avut primul sărut. Roşea când îşi amintea, a fost aşa stupidă... dar, dacă nu rişti, nu câştigi, aşa-i?
Fata îşi reveni la realitate când Percy o strigase, întinzându-i mâna ca să o ajute să urce.
S-au trezit în mijlocul unui oraş plin de copaci verzi, lângă o fântână imensă.
După ce s-au gândit, au hotărât că cel mai bine era să rămână în zonă, dacă rămâneau fără apă erau morți.

*****

-Ok, halucinez de la sete sau oamenii ăia de lângă fântână au tricouri cu CHB?
Când Clarisse întrebă asta, parcă fețele tuturor se luminaseră: da, erau prietenii lor din tabără, dormind lângă fântână.
-Se pare că zeii țin cu noi, spuse Piper, începând să meargă mai repede. Am o presimțire bună, zâmbi fata Afroditei, lăsându-şi prietenii mai lenți în spate.