PJO headcanonuri și fanficuri

safe&sound: reader X nico

I remember tears streaming down your face when I said "I'll never let you go"
When all those shadows almost killed your light
I remember you said "don't leave me here alone"
But all that's dead and gone and passed tonight

Te-ai trezit brusc într-o pădure. Copaci. Mulți, foarte mulți copaci. Niște stânci. Erai singură și nu știai ce e cu tine. Cum ai ajuns aici? Te-ai ridicat, scuturându-ți praful de pe tine. Părul tău era o varză totală. Ai început să mergi printre pădure. 
Se aude un foșnăit. Te întorci brusc:
-Hei, ci-cine ești?

Alt foșnăit. Ți-era frică, tot ce voiai să faci era să te întorci acasă. Vezi o siluetă care aleargă printre frunze.

-Serios, nu te mai ascunde! țipi tu.

Tremurai toată. De ce de ce de ce de ce de ce ești aici. Începi să mergi mai repede, renunțând la ideea de a te uita înapoi. Dar stai un pic, unde mergeai? Nu știi locul, deși pare atât de familiar. De unde știi pădurea asta. Și stâncile. Și tot. De unde de unde de unde. Parcă e atât de cunoscut, totuși atât de străin.

Pierdută în gânduri, te trezești la realitate cu o mână rece pe umăr. 

-Nu pleca...

Just close your eyes, the sun is going down
You'll be alright, no one can hurt you now
Come morning light, you and I'll be safe and sound.

  Te-ai întors. Nu era nimeni în spatele tău. 

-Poate mi s-a părut, zici continuându-ți drumul. 

Mergi încet prin pădure, încercând să îți amintești de unde cunoști locul. Apare prima stea pe cer. Oare cât era ora? Nu îți păsa prea mult. Îți continui drumul. Ce, de ce naiba ninge? Și mai ești și desculță. Oftezi. 

-Bine ar fi ca acum să găsesc un adăpost, zici tu.

Don't you dare look out your window, darling everything's on fire
The war outside our door keeps raging on
Hold onto this lullaby even when the musics gone, gone

Stratul de zăpadă era deja de vreo 5 centimetri. Nu îți mai simțeai degetele de la picioare. 
-În stânga, auzi tu o voce.
Nu te-ai mai obosit să întrebi cine era, știai că nu vei primi vreun răspuns. Ai ales să mergi ghidată de glasul misterios.

Mergând, simți cum frigul se întețește. Ajungi, aproape înghețată, într-un adăpost improvizat. Niște crengi strânse cu iarbă și deasupra frunze mari. Nu știai al cui era, dar, cum înăuntru nu pătrunsese zăpada, decizi să intri.
Dârdaiai de frig.

-Dacă tot m-ai adus până aici, de ce nu te arăți? zici tu, vorbind parcă singură.

-Chiar vrei să mă vezi? răspunde vocea aceea, după o tăcere adâncă.
După ce stai un pic pe gânduri, zici, cam nehotărâtă, cu glas slab:
-Da.

Niște ochi negri îți apar în față. Puteai citi frica în ei. "Oare de ce îi e frică?", te întrebi tu. Zâmbești. Părul lui negru era suflat de vântul rece de pe fața sa. 
-Uite, ia geaca mea, zice, dându-ți geaca lui de aviator.
Era slab, și nu foarte înalt. Purta o pereche de blugi negri, lipiți de corp. Și un tricou de două ori mai mare decât el, tot negru.
-Numele meu e Nico.

Îi spui cum te cheamă.
-Îmi pare bine, adaugi tu.
Se lasă o tăcere adâncă.
-De ce m-ai adus aici? întrebi tu brusc.
Băiatu- Nico, el părea foarte pierdut.
-Umm, chiar nu, nu știu... Credeam că vei îngheța, așa că am zis că mai bine te ajut.

-Wow, uh, mersi, zici tu, confuză.

Iarăși liniște. Fără să realizezi, îți lași capul pe umărul lui. El tresare.

-Scuze, nu voi--

-Nu-i nimic, e ok, te întrerupe el.
Când ațipisei, Nico a început să vorbească:

-Vezi constelația aia de acolo? Acolo este o prietenă bună de-a mea. A murit într-o luptă și a fost onorată cu o constelație. 

-Îmi, îmi pare rău pentru pierdere... oftezi tu.

-E ok, adică, da, îmi e dor de ea, dar nu știu, m-am cam obișnuit să fiu așa, singur.
 Iar liniște. Fără să îți dai seama, adormi, uitându-te la stele.

Just close your eyes, the sun is going down
You'll be alright, no one can hurt you now
Come morning light, you and I'll be safe and sound

  E dimineață. Nu mai ninge. Și unde e Nico? Încă ai geaca lui pe tine. Te ridici, ieși din adăpost și îl strigi. A plecat. Se mai întoarce?
-Nico! îl strigi tu.

După vreo jumătate de oră renunți. Oare de ce a plecat? Nu prea mai avea sens să îl strigi. Asta a fost. Nu mai aveai ce să faci. Îi lași geaca în adăpost, îi lași amintirea în urmă și îți continui drumul.

Just close your eyes, you'll be alright
Come morning light, you and I'll be safe and sound.