PJO headcanonuri și fanficuri

Dimineața de Crăciun

Te trezești. Chiar dacă ești așa de obosită după petrecerea de Crăciun de aseară, te ridici încet din patul tău moale. Îți amintești, ”Da, e dimineața de Crăciun, cred că ar trebui să caut cartea pe care am cerut-o”.

Mergi deloc entuziasmată până la ușa camerei tale, pantofii tăi cu iepurași scârțâind pe parchet. Mergi și iar mergi, scările părând să nu se mai termine. Te scarpini în cap, întrebându-te unde oare e sufrageria. Chiar dacă ai dormit până la ora 12, tot nu ți-a ajuns. Chiar dacă pijamalele tale cu fața lui Percy Jackson ți-au ținut de cald, pentru tine tot e frig. E Crăciunul, afară ninge și tu u te gândești decât cum o să-ți pierzi restul zilei cu familia, pentru că toate mall-urile sunt închise. A, ce îți mai place Crăciunul. Mai aveai de așteptat mult până să vină, într-un final, verișoara ta din celălalt capăt al țării la reuniunea familiei tale de Crăciun. Scările tot nu se termină. 

A, ce bine! Ai ajuns în sfârșit la parter. Ți-ai dat seama unde e sufragerie, ce bine! Stomacul tău ghiorăie, dar nu-ți pasă. Ești așa aproape de cartea ta încât poți simți mirosul paginilor abia tipărite. Deschizi ușa sufrageriei, care scârțăise mai rău decât ultima dată. Te întinzi și te îndrepți spre brad.

-Ce bine, în sfârșit te-ai trezit!

Ce se aude? Oare ai luat-o razna, visezi? Te uiți împrejurul bradului, iar atunci când ajungi pe partea dinspre perete a acestuia, îți vine să leșini. Ai și uitat cu ce erai îmbrăcată, ai și uitat ce papuci ridicoli purtai, îți venea efectiv să leșini.

Era Percy. Da, acel Percy Jackson. Și tu ai rămas mută, zâmbind ca o proastă, și uitându-te la el.Nu, nu visai. Și poți fi sigură, fiindcă te-ai ciupit și nu te-ai trezit. Ți-ai adunat gândurile și, rușinată, ai încercat să îți aranjezi părul, să arate mai decent.

-Nu, nu! Arăți foarte bine așa.

Percy zâmbește. Acel zâmbet fermecător și ochii lui verzi, și briza mării ce-l înconjura... era de vis. Parcă nu te puteai opri din a-l privi. Ai roșit. Percy a chicotit. De ce, de ce nu spui nimic?

După un moment de liniște adâncă, în care îl priveai nestăppânită, el deschide gura să vorbească:

-Îmi plac pijamalele tale, zâmbi iar Percy.

Apoi urmă un râset necontrolat. Nu numai râsetul tău, ci și a semizeului de sub brad. Nu numai veselia ta, ci și a lui. Nu numai cadoul tău de Crăciun, ci și tu. Și erai veselă. Și era cel mai frumos Crăciun.