PJO headcanonuri și fanficuri

Fanfiction: Un nou semizeu, capitolul 4

Au alergat ca doi nebuni până au ajuns la capătul labirintului, unde un Câine al Iadului îi aștepta cu ochii roșii și turbați de furie.

Percy a apucat sabia și a fugit ca și cum ar fi urmărit de un tren pe niște șine. Ce era în capul lui când a venit aici? NIMIC. Ăsta e răspunsul. Nebunie? Posibil. Dar fiul lui Poseidon știa de ce a ajuns aici. Da era vorba de ochii ei gri și de părul blond pe care îl avea. Băiatul alerga în jurul animalului cu speranța de a-l deruta, iar ochii roșii ai bestiei stăluceau în sabia lui. S-a uitat la Anaklusmos surprins și, apoi, la câine, care răgea ca o fiară nebună și forma tornade de nisip în jurul său. Brusc, o determinare ciudată i se urcă pe șira spinării, făcând să nu-și scape sabia. S-a aruncat în fața animalului de parcă o forță ciudată l-a împins în față. Câinele l-a împins pe jos, Percy învârtindu-se pe podea, lăsând picături de sânge în urma sa. Băiatul atacă nervos bestia, punându-i sabia la gât. Pregătit să îi înfigă arma în corp, este oprit de dispariția bruscă a animalului.

Niște aplauze lente se aud din spatele lui. Se întoarce.

-Hades?!

Zeul morții stătea în spatele băiatului cu o privire sarcastică, aplaudând așezat pe un tron din oase. Toga lui neagră se alinia perfect cu scheletele din care era alcătuit scaunul său regal. Totul era așa de perfect încât devenea straniu.

-Da, ce e așa o mare surpriză? M-am gândit să-mi vizitez semizeul favorit, spuse Lordul Morții cu sarcasm și agilitatate în privire.

Observând tonul discuției, Percy își umflă penele și se apucă să vorbească pe tonul său superficial:

-Nici o surpriză, sincer! zâmbește el. Chiar mă așteptam să-mi întâlnesc unchiul favorit! spuse cu un rânjet nenatural pe fața lui.

Oare experiențele din labirint încă îi apasă sufletul? Nu și-a revenit încă? Annabeth se uita îngrijorată când la iubitul ei, când la zeu. Se gândea oare dacă ar trebui să-l oprească pe Percy sau dacă ar trebui să-i intre în joc. Sau să stea deoparte? Nu putea sta deoparte, nu cum a făcut când s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Luke. Și era doar vina ei. Cerul îi cădea în mâini. Se simțea încă distrusă și dezamăgită, dar trebuia să fie puternică.Puternică? Puternică pentru ce? Doar pentru a fi respectată în continuare, pentru a dovedi că nu e un sidekick? Da, ăla era răspunsul. Nu e al doilea plan. Ea e Annabeth Chase și nu e "planul B".

Fata s-a dus lângă fiul lui Poseidon, observând rănile pe care i le provocase lupta cu animalul. Zgârieturile, juliturile, praful de pe mâini, părul ciufulit și vânătăile, totul lângă niște tăieturi adânci. Hades parcă se hrănea cu durerea lui Percy.

Annabeth s-a pus în fața lui Percy și s-a uitat, încercând să fie respectuoasă, în ochii zeului.

-Bună ziua, Lord Hades, îl salută pe nemuritor.

-Bună, fiică a Atenei, zâmbise Hades.

Hades zâmbind? E cam ciudat, sigur vrea ceva, își spunea Annabeth.

***

-Ok, acum că am ieșit, ar trebui să ne îndreptăm spr... Nu știu pe unde să o luăm, nici nu știu unde suntem, se dă bătută Piper.

-Bine că întrebi, spune sarcastic Travis.

Băiatul își ia zborul și, urcând în cer, zărește Templul Atenei.

-Suntem în Atena! țipă el.

-Mulțumim că ne spui așa de calm, îi zice Clarrise, vizibil obosită. Pe lângă asta, acum că am aflat unde suntem, ar trebui să aflăm și ce zi e.

Ieșind în mijlocul pustiului, singura ființ- chestie pe care o puteau întreba despre dată sau oră era un măslin.

Atunci, Travis a hotărât să o ia spre Sud:

-Ar trbeui să găsim un adăpost sau ceva dacă intrăm în oraș.

-Bine, tu ești ghidul, spune fiica Afroditei.

***

-Știu pentru și de ce ați venit în labirint, rânjește Hades.

Percy mormăia ceva, în timp ce Annabeth se uita insistent la zeu, așteptând ca acesta să termine ce are de spus.

-Ați plecat după cei 3 care îmi caută copiii, chiar dacă era împotriva regulamentului. Loialitatea, Percy, cel mai mare obstacol al tău...

Annabeth îl oprise pe fiul lui Poseidon, luând cuvântul.

-Lord Hades, suntem conștienți de informația pe care ne-ați dat-o, dar acum, pentru că vă confirmăm situația nostră, ne puteți lăsa să ne continuăm drumul?

-Desigur, răspunde el. Dar, mai întâi, aș vrea să vă dau un sfat: nu vă uitați în spate după ce ieșiți. Și luați-o spre sud.

"Asta e o păcăleală", se gândește Annabeth, în timp ce zeul dispare în fum și întuneric.

-Hai să mergem mai departe, propune Percy.