PJO headcanonuri și fanficuri

percico: genul meu

-Percy, ne despartim.
Asta e tot ce i-a zis Annabeth inainte sa plece.
Ei bine, Percy nu e genul care sa sufere din lucruri marunte... dar faptul ca a pierdut-o pe Annabeth?
Asta nu e un lucru marunt.

Annabeth a inceput sa se distanteze de Percy de cateva saptamani, desi el tot continua sa-si spuna ca e doar in capul lui. Ea, pe de alta parte, nu mai simtea ce simtea la inceput.
La 12 ani il considera enervant.
La 13 nu stia sigur ce simte.
La 14 ani a realizat ca il iubea.
La 15 ani a facut primul pas.
La 16 ani avea tot ce-si dorea.
La 17 ani avea mai mult decat isi putea imagina ca va vrea vreodata.
La 18 ani era obosita.
La 19 ani renuntase.
Annabeth se plictiseste repede. Avea o viata ce necesita adrenalina. Probabil era din cauza ADHD-ului.
Ea voia sa numeasca ce a avut cu Percy o prima iubire. O aventura adolescentina. Primii fluturi pictati impreuna cu cineva. Primul sarut. Primul. Primul om in care a avut incredere absoluta.
Probabil nu se plictisise, dar cunoscuse un baiat interesant la facultate. Probabil acel baiat era normal, nu semizeu, si probabil o considera si el, la randul lui, interesanta pe fata Atenei.

Percy nu stia cum sa reactioneze.
In 2 zile a baut mai mult decat bause la majorat.
Si asta nu era bine.
Percy o vazuse pe Annabeth crescand sub privirea lui indragostita.
Percy observase cand Annabeth isi pierduse sclipirea din ochi.
Percy spera sa fie doar in imaginatia lui.
Dar doar cu speranta ramai.

Annabeth se resemnase usor. Considera ca ce a avut cu Percy a fost frumos si ca face parte din trecut, iar ea traia in prezent.
Percy inca suferea.
Considera ca ce a avut cu Annabeth a fost frumos si ca trebuia sa reziste pana in prezent, dar Percy este pierdut in trecut.

-Nico, daca vei continua asa, ne vom desparti! urla Will.
Nico stia cu ce greseste si totusi nu se oprea.
Will nu mai suporta.
Nico fuma. Foarte mult.
Mama lui Will murise de cancer pulmonar.
Nico intelegea.
Will ii reamintea mereu motivul.
Nico cumpara 2 pachete de tigari pe zi.
Will le gasea goale sub pat.
Nico isi lua cate o bricheta noua de fiecare data cand Will i-o confisca pe celalalta.
-Iti mai dau o singura sansa, di Angelo! il anunta Will cu lacrimi in ochi.
Nico a sarit si l-a strans in brate.
-Mirosi a tigari, murmura Will printre lacrimi.
-Stiu, spuse dezgustat de propria-i persoana, Nico.

Nico a inceput sa fumeze doar cand Will era la cursuri si la seminare, spalandu-se pe dinti din 3 in 3 ore.
Will a inceput sa aiba incredere din nou in Nico.

Intr-o zi, Will a ajuns mai devreme acasa.
In acea zi, Nico statea asezat pe pervaz, un picior pe geam, celalalt indoit, pe genunchiul caruia i se sprijinea mana stanga in care avea bricheta.
Ei bine, Will ar fi dat orice sa creada ca nu vazuse fum iesind dinafara geamului, si anume din mana dreapta a lui Nico, din tigara din mana dreapta.
Will ar fi dat orice sa creada ca Nico nu mirosea a tigari in momentul ala.
Will ar fi dat orice sa creada ca nu vazuse acel pachet de tigari pe pervaz, langa piciorul lui Nico.

Will ar fi dat orice sa creada ca Nico mai merita o sansa.
Urlete, plans, saruturi nervoase, tipete si 2 ore.
Asta e tot ce i-a trebuit lui Will ca sa isi adune lucrurile si sa iasa pe usa.
-Nico, ne despartim.

Nico se uita in gol, nestiind cum sa reactioneze.
In 2 zile fumase dublu fata de cat fuma deobicei.
In 2 zile se pierduse complet.

Jason nu a crezut vreodata in relatia lui Percy cu Annabeth, sau in cea a lui Nico cu Will.
Jason mereu a vazut o scanteie gata sa ia foc intre Nico si Percy.
Jason a primit 2 mesaje la decalaj de cateva minute.
Percy: Jason, nu mai rezist, Annabeth s-a despartit de mine acum doua zile si nu reusesc sa imi revin. Te rog vino sa ma ajuti. :(((((
Nico: Jason... Will s-a despartit de mine si sunt intr-o stare oribila, am nevoie de un prieten... Vreau sa imi revin.
Si Jason, facand pe genul de tip "Eu stiu ce e mai bine pentru viata amoroasa a prietenilor mei mai bine decat stiu ei", a inceput sa vorbeasca cu fiecare. A stabilit, in particular, sa se vada cu fiecare in 30 de minute in parcul din centrul orasului.
Si da, Jason intarziase.
Nico si Percy se intalnisera inainte.
S-au salutat.
-Ma vad cu Jason, au zis simultan.

-Will s-a despartit de mine...
-Annabeth s-a despartit de mine...

S-au imbratisat cand Jason a aparut de pe o straduta.
-Hey, aici erati, zambise Jason, de parca era intamplator faptul ca a intarziat si, de asemenea, faptul ca se intalnisera toti deodata. Hai sa mergem la o cafenea, propune Jason, in timp ce porneste in fata lui Nico si Percy.

Cei doi baieti au mers unul langa altul in liniste pana la cafenea, condusi de Jason, care mergea in fata lor.
-Si, hai, cine vrea sa povesteasca primul? i-a incurajat Jason.
Au tacut.
-Nico... perfect! Tu incepi!
Nico a aruncat o injuratura in creierul lui si a inceput sa povesteasca totul.

-...si e doar vina mea, a terminat el.
A clipit de mai multe ori, incercand sa alunge lacrimile care isi facusera loc in ochii lui.

Apoi Percy a povestit ce se intamplase.

Si apoi Jason a inceput cu incurajatul tipic:
-Viata nu se termina aici, veti gasi pe cineva bun pentru fiecare si totul va fi bine, nu trebuie sa faceti o asemenea tragedie dintr-o prima relatie, viata e lunga si merita traita la maxim, ar fi timpul sa incepeti sa faceti asta.
Apoi Piper l-a sunat "intamplator" ca sa il cheme acasa si el a plecat.

-Jason e asa de tipic, gaseam si pe net incurajarile astea tipice, a spus Nico luand o gura din cafeaua lui.
-Aici ai dreptate... La naiba si cu relatiile astea, primele niciodata nu merg bine... Cel mai infricosator lucru e ca atunci cand esti cu cineva ori va casatoriti ori va despartiti, si prima relatie mereu ajunge la prima concluzie.

Dupa o liniste ciudata, niste butonat pe telefon unul langa altul si inca 2 cafele, Percy a deschis gura:
-Nico, ce-ar fi sa vii pe la mine, nu stiu de ce zic asta... um, cred ca niciunul nu o sa reziste serii asteia singur, adica... uh stii tu, doar daca vrei?
Nico si-a ridicat ochii din telefon si s-a uitat suspicios pa baiatul din fata lui.
Apoi a acceptat.

Stateau pe canapea, fiecare in cate un capat, uitandu-se la episodul nou din Doctor Who.
-Tennant era mai bun! argumenta Percy.
-Oh pe toti zeii, taci din gura, il oprise Nico.
-Fă-mă, spuse Percy cu o privire destul de non-inocenta.

De obicei, in aceste situatii, o sa inceapa saruturile nervoase si ce urmeaza dupa.
Dar Nico nu pricepe chestiile de genul, si tot ce a facut a fost sa il impinga pe Percy cu piciorul, incercand sa-l dea jos de pe canapea.

-Nicoooooo, chiar nu te-ai prins?
-Percy, am inteles ce vrei, dar amandoi suntem in cea mai proasta stare existenta si nu cred ca ar fi un lucru potrivit.
Percy se apropie de Nico si incepe sa se joace cu parul lui.
-Si daca ar fi?
-Pe toti zeii, Jackson, se da batut Nico.
Si, ca doua furtuni intunecate care trebuie oprite cu orice pret, cei doi baieti si-au lipit buzele, de unde au iesit scantei, aprinzand un foc in mijlocul tornadei, neatins de ploaia trista si nervoasa din jur. Si o lumina din acel foc s-a ridicat catre cerul innorat, aruncand in parti furtuna ce s-a gramadit asupra inimilor lor. Si astfel, s-au aprins sentimentele celor doi baieti pentru celalalt.

-Tot nu sunt genul tau?
-Mai taci, Jackson.