- Te poti face comoda ! mi-a spus Adam , in timp ce el se aseaza pe canapeaua din fata mea
- Sunt bine asa , multumesc ! i-am raspuns eu , cu o voce oarecum speriata
M-a privit cateva secunde . Nu stiam ce sa cred , oare ce simtea ? oare chiar e monstrul care pare a fi , sau e doar un scut ?
Am continuat si eu contactul vizual , timp de cateva secunde
- Imi pare rau ! a spus Adam , rupand tacerea
Nu ma asteptam la asta , adica pentru ce ..nu stiu , ma simteam atat de confuza
- Aaa... Adam , eu..
Voiam sa il intreb de ce , voiam sa ii vorbesc , sa imi vorbeasca , sa il cunosc , sa il simt cu adevarat , pe adevaratul Adam ..doar ca o parte din mine , se temea
- Te-am adus in seara asta aici , pentru ca vreau sa vorbim , Angela !
- Stiu, si eu ..doar ca , totul e atat de ciudat pentru mine . Nici macar nu stiu de unde sa incep , ce vreau sa stiu mai intai , ma simt atat de confuza Adam . Intelegi ?
Ochii mei au inceput sa lacrimeze , iar tonul vocii mele s-a accentuat atunci cand am rostit ultimul cuvant .
Privirea lui Adam s -a induiosat , aceea nonsalanta estompandu-se definitiv
- Nu mai plange !
A parut ca un ordin , dar tonul vocii sale era cald si rugator
Mi-am sters lacrimile si m-am asezat in fata lui pe un mic fotoliu . Avea dreptate, plansul nu ma ajuta cu nimic
- Scuze , eu doar...
-Shh , e ok ! ma intrerupe el , adesandu-mi un mic zambet in coltul gurii
- Sa incepem cu inceputul ! continua el
Ii zambesc in coltul gurii , ceea ce ii da de inteles ca vreau sa continue
- Nu a fost nicio iluzie , in noaptea accidentului eu am fost cel care te-a scos din masina chiar inainte ca ea sa explodeze . Nu am vrut niciodata sa se ajunga pana aici ,sa ma atasez de tine si sa trebuiasca sa treci prin tot calvarul asta si pentru asta imi pare rau.
Ochii lui ma priveau fix , dar bland iar in vocea sa se simtea o urma de remuscare . Ii priveam buzele miscandu-se si venele de pe gatul sau umflandu-se . Arata atat de bine , atat de uman
Stiam ca e momentul sa spun ceva , dar in loc de asta m-am ridicat de pe fotoliu si m-am asezat langa el adresandu-i un mic zambet
Cu toate astea , el a incercat sa ma ingnore , vorbind in continuare
- Stiu ca ai o viata , o viata reala cum am avut si eu odata , si nu vreau sa iti iau asta . Doar ca , nu pot renunta la tine , vreau sa te stiu in siguranta si stiu ca suna ciudat , dar simt nevoia sa te protejez
- Sa ma protejezi de cine ? am spus eu
Intrebarea a iesit fara sa imi dau seama de ce am pus-o
- Sunt multe pericole si perSoane care iti vor raul !
- Cine imi vrea raul ? vocea mea incepand sa tremure
- Nu te speria , te rog , o sa am eu grija de tot . Vreau doar sa imi dai voie ! a incercat el sa ma linisteasca
- Adam , cine imi vrea raul ? am repetat intrebarea , insa acum pe un ton mult mai impunator
M-a privit timp de cateva secunde , cred ca a ramas putin socat de atitudinea mea .
- Momentan , nu e nevoie sa iti faci griji si in legatura cu asta . Cu cat afli mai putin , cu atat esti mai in siguranta . vocea ii era calda
Am vrut sa il intreb dinou sau macar sa insist cumva pe subiectul asta , dar cu toate astea am ramas tacuta privind in gol
S-a intors cu fata spre mine , spatiul dintre noi fiind aproape inexistent . Apoi mi-a curpins fata cu mainile , iar in stomacul meu a aparut un gol
- Te rog...
Nu stiam ce sa mai spun , in momentul ala nu imi mai pasa de nimic , voiam doar sa imi contopesc buzele cu ale sale si sa ma pierd intr-u totul in el
Am incercat sa ascund aceea dorinta care ardea in mine si i-am raspuns degajat .
- Bine !
Mi-a zambit , iar ochii au inceput sa ii straluceasca . Era fericit , mai fericit decat as fi crezut si asta m-a facut sa tresar .
Si-a dezlipit repede mainile de pe fata mea si s-a ridicat brusc de pe canapea , vizibil stanjenit . Probabil nu era in plan sa se apropie asa mult de mine
HEEI , CUM VI SE PARE CAPITOLUL ? pUPICI
