M-a privit pret de cateva secunde , vizibil jenat iar apoi a inceput sa se plimbe prin incapere
- Pai Angela , ma bucur tare mult ca ai fost de acord si ca intelegi ca trebuie sa raman in viata ta !
Vorbele lui mi-au facut inima sa tresare "trebuie sa raman in viata ta " . "Normal ca trebuie , Adam . Inca de cand ti-am vazut chipul prima data viata mea s-a schimbat si fara tine acum nu ar fii completa , desi totul pare atat de greu . " gandeam eu
In loc de asta , doar am zambit , nemiscandu-ma din locul meu de pe canapea .
Nu stiu ce se intampla cu mine , dar parca toata teama si raceala ce o simteam pana acum cu privire la acest ... ei bine , ce o fi el , s-au dus .
Vazand ca nu spun nimic , a continuat
- Cred ca ai vrea sa pleci , probabil s-a cam suparat iubitul tau ! tonul acela nonsalant si enervant a revenit odata cu rostirea acestei fraze
"Iubitul meu ? " Brandon nu era iubitul meu , cel putin nu oficial . Adica era un baiat bun , dulce si ...uman pana la urma . Adam avea dreptate , probabil ar fi fost cazul sa ma intorc si sa imi cer iertare pentru modul in care am plecat
- Da , ai drepate ! i-am raspuns eu , fara sa neg faptul ca l-a numit pe Brandon iubitul meu
Si-a bagat mana prin par si m-a privit pret de cateva secunde , dadu-mi impresia ca s-ar fi asteptat totusi la un alt raspuns . Dar cu toate astea , a luat cheile de masuta si :
- Sa mergem , te las in fata restaurantului !
M-am ridicat incet de pe canapea si am iesit amandoi pe usa ce scartia ingrozitor . Am incercat sa fiu mai atenta la drum de data asta ca sa nu fie nevoie sa ma atentioneze el sau sa risc sa ma impiedic .
In timp ce ne indreptam spre restaurant am incercat sa il sun pe Brandon de cateva ori , insa nu mi-a raspuns . Probabil ca era extrem de suparat pe mine si a ales sa imi ignore apelurile , si sincer nu il invinuiesc .
De la al 3 lea apel ignorat , am observat un mic zambet in coltul gurii al lui Adam .
- E vreo problema ? spune cu acelasi glas plin de superioritate si nonsalanta
I-am zambit fals si i-am raspuns pe acelasi ton
- Nu !
Am decis sa il sun si a 4 a oara , iar daca nu o sa raspunda , ei bine o sa ii spun lui Adam sa ma duca acasa
La al 3-lea beep in sfarsit raspunde , dar cu o voce vizibil dejamagita
- Da , Any !
- Brandon ... ce faci ? l-am intrebat eu cu o voce stinsa
- Ma uit la Tv ! gasul lui era rece
- Brandon , imi pare rau ...nu trebuia sa plec asa , insa am avut un motiv intemeiat sa o fac ! i-am spus eu
- Si care ar fi ala ? ii simteam iritarea in voce
- Ei bine ... matusa mea se simtea rau , foarte rau asa ca am plecat de urgenta acasa sa am grija de ea . M-am speriat si am chemat un taxi si am plecat , stiu ca trebuia sa te anunt , dar in momentul ala nu m-am gandit decat la matusa mea
Am mintit , a fost prima data cand il minteam pe Brandon si nu ma simteam deloc ok . Dar ce puteam sa fac , adevarul nu era o solutie
Au urmat cateva secunde de tacere , dupa care adauga :
- E ok , Any ! vocea lui scazuse si am simtit o urma de compasiune in glas
Ma crezuse , desi ceea ce am facut mi-a lasat un gol in stomac
- Imi pare foarte rau , Brandon , si as vrea sa ma revansez cat de curand !
- Te inteleg , cum se simte acum matusa ta ? ma intreaba el , dorind cred sa evite un raspuns la invitatia mea
- E mai bine acum ! l-am mintit eu dinou
- Ma bucur , Any ! Cat despre revansa , fii sigura ca o sa trebuiasca sa o faci cat mai repede ! ii puteam citii bucuria din voce atunci cand mi-a adesat ultimele cuvinte
- Sigur , ma bucur tare mult ca suntem ok ! i-am raspuns eu cu acelasi entuziasm
- Poti sa stai linistita , Any !
- Acum da , somn usor ! i-am raspuns eu chichotind
- Somn usor ! a adaugat el , intrerupand apoi apelul
Am inceput sa zambesc instantaneu , fara ca macar sa realizez ca sunt in masina cu Adam si ca acesta ma privea fix pret de aproape un minut .
- Sa inteleg ca te duc acasa ? mi-a spus Adam intr-un final , pe un ton rece si sobru ce m-a facut sa tresar
- Aaa..da ! i-am raspuns cu o voce stinsa
Starea lui naturala si intelegatoare de la casuta din cimitir se transformase dinou in insensibilitatea si duritatea de altadata . Pur si simplu nu intlegeam cum cineva isi poate schimba dispozitia atat de usor .
Drumul spre casa a fost tacut si rece , exact cum ma asteptam , iar minutele petrecute cu el in masina parca au fost ore .
Cand am ajuns , am coborat incet din masina si m-am intreptat spre usa . A coborat si el si s-a rezemat de capota masinii asteptand sa intru .
- Noapte buna ! nu stiu de ce i-am zis-o , dar pur si simplu m-am simtit obligata sa spun ceva
- Eu nu dorm ! mi-a raspuns el cu aceeasi tarie in voce
Am zambit fals in coltul gurii si am vrut sa deschid usa cand cu o viteza inimaginabila vine in fata mea
- Trebuie sa am grija de tine ! cuvintele lui au sunat mai mult ca cele ale unui tata , insa un gol s-a creat in stomacul meu la auzul lor
Nu stiam ce ar fi trebuit sa spun , asa ca am asteptat sa continue
- As vrea sa raman cu tine in noaptea asta , nu vreau sa ti se intample ceva ! a continuat el
L-am privit descurajator , iar apoi am raspuns :
- Nu cred ca e nevoie , o sa te anunt eu daca va fi cazul !
Inca imi era greu sa diger toata povestea asta si recunosc ca sa il am atat de aproape imi inspira teama , plus ca nici macar nu stiam cine vrea sa imi faca rau si de ce
- Angela ..!
- Te rog , Adam , nu cred ca e momentul acum ! l-am intrerupt eu
Nu stiu cum de am avut puterea sa ma impun asa in fata lui
A scrancit din dinti si si-a incordat pumnii , iar apoi s-a intors spre masina cu aceiasi viteza specifica .
- Doar pentru seara asta ! a adaugat in timp ce se urca in masina
Am intrat in casa si practic am alergat pana in dormitor . Voiam doar sa dorm, seara asa deja fusese mult prea mult pentru mine si mai ales ca in cateva ore trebuia sa ma trezesc pentru scoala
HEI , CE ZICETI DE ASTA ?
NEXTUL CRED CA VA FI SAPTAMANA VIITOARE , DE ACEEA AM INCERCAT SA FAC UN CAPITOL MAI LUNG . SPER SA VA PLACA
