Era joi seara , seara in care trebuia sa merg sa dorm la Cami si eram foarte emotionata . Gandul ca imi facusem o noua prietena ( in ciuda problemelor pe care le avusem ) ma motiva si imi dadea o stare de bine . Abia asteptam sa petrec o noapte a fetelor , fara sa ma gandesc la tot felul de lucruri triste si fara sa plang .
- Buna Cami , sper ca nu te superi ca am venit putin mai devreme ! am spus eu , atunci cand Cami mi-a deschis usa .
- Buna Any , normal ca nu ma supar , nu fii prostuta ! mi-a raspuns ea cu caldura in glas .
Era in jur de ora 19:00 , iar celelalte fete inca nu sosisera . In acest timp eu si Cami am jucat diferite jocuri si am mai stat de vorba .. Pe la ora 20:30 am inceput sa ne ingrijoram fiindca celelalte 2 fete inca nu ajunsesera .
- Any ,le-am sunat pe Kira si Emily si se pare ca le este frica vina si ne-au rugat sa mergem si sa le luam . ( pentru a ajunge la casa lui Cami trebuia sa treci pe langa un cimitir , mai exact cimitirul in care se aflau si parintii mei ) . Totusi , am incuvintat , nu puteam refuza .
- Bine , sa mergem ! am spus cu o voce destul de stinsa
In timp ce inaintam aveam impresia ca cineva ma urmareste , insa nu am vrut sa il bag in seama si m-am comportat normal .
- Hei Any , se pare ca Emily are o problema si mai intarzie putin , poti sa stai tu aici sa o astepti ?era Cami , care cu o voce blanda ma ruga sa raman intr-un loc in care stiam ca nu sunt singura . Insa , nu am spus nimic , pana la urma poate doar mi s-a parut .
- Da , raman eu , nu-i nicio problema !
Cami si Kira s-au indepartat usor , usor pana cand nu le-am mai zarit deloc. O liniste muribunda a cuprins intreg locul , iar inima a inceput sa imi bata foarte tare . Simteam ca mai e cineva cu mine acolo , ca nu sunt singura . Asa ca mi-am luat inima in dinti si am intrebat cu glas cercetator :
- Cine e acolo ?
Nu mi-a raspuns nimeni , si dupa cateva secunde incepusem sa cred ca nu e nimeni acolo si ca de obicei doar imi imaginasem . Cand deodata aud o voce , aceeasi voce ca si in seara trecuta .
- Vad ca nu poti sta departe prea mult timp !
Simteam cum se apropia incet , incet si cu fiecare pas inima imi tresarea si mai mult . Nu am spus nimic , si dinou se instalase linistea aceea terfianta . El se tot apropia mai mult si mai mult , incepusem sa ii aud pasii . Asa ca am spus :
- Ce vrei , de ce ma urmaresti ?
cu fiecare moment spatiul dintre noi devenea mai mic pana cand
l-am vazut , statea la cativa metri in fata mea si ma privea fix cu ochii aceea ai lui atat de duri si de misteriosi . In acel moment am stiut sigur ca el e cel ce ma salvase ,la fel ma privise si atunci . Asa ca l-am intrebat
- De ce m-ai salvat ? vocea imi era balbaita, atat de la frig cat si de la emotii .
Eram atat de nerabdatoare , trebuia sa stiu odata daca intr-adevar era adevarat ce vazusem , incepusem deja sa cred ca o sa o iau razna daca ma mai gandeam mult la seara aceea .
Nu se miscase din pozitia respectiva , nu schita absolut nimic , doar ma privea la fel de cercetator ca si pana acum ...
- Te rog ...! in tonul vocii mele se citea o urma de disperare . Cand , de-odata un glas suav se auzi din departare
- Any , unde esti ? era Emily .
- Sunt aici ! i-am raspuns eu putin nervoasa
In timp ce mi-am intors capul pentru doua secunde , el disparuse , parca se evaporase . A mai durat ceva timp pana cand Emily a ajuns la mine , insa el nu a mai venit .
- Haide , sa mergem ca s-a facut frig ! i-am spus eu lui Emily , vizibil trista
Merita sa o mai continui sau nu ? Astept pareri sincere . :D
