Capitolul 7

495 21 1
                                    

Intanlirea cu Brandon a decurs foarte bine . Am ras si am vorbit tot timpul , iar cand m-a adus acasa mi-a sarutat usor buzele . A fost un sarut   sincer care m-a facut sa rosesc . In urmatoarele 5 zile m-am comportat ca si o adolescenta normala . Incepusem sa imi fac prieteni , iar cu Brandon pe zi ce trece dezvoltam si creeam o multitudine de sentimente placute . Ma schimbasem , iar amintirile si intrebarile acelea triste si nocive incepusera sa dispara incet , incet . 

  O  alta zi de scoala luase sfarxit si ca de obicei am mers  la un suc cu prietenii . Dupa  cateva ore am ajuns acasa moarta de oboseala si m-am bagat direct in pat . La cateva minute mi s-a parut ca aud un zgomot de la fereastra .

- Heei , este cineva acolo ?

*tacere* 

M-am bagat inapoi in pat si am incercat sa adorm . Dupa cateva secunde am auzit dinou un zgomot si atunci cand mi-am deschis ochii l-am vazut , era chiar el .* Si cand credeam ca am incheiat odata povestea asta  *

- Ce... ce , ce-i cu tine aici ? evident ca ma balbaiam , socul era prea mare 

- Poi din cate stiu aveam sa iti raspund la o intrebare , nu ? mi-a spus el in timp ce ma privea cu ochii aia ai lui indescifrabili 

Am tacut cateva secunde , iar apoi am adaugat indiferenta 

- Nu ma mai intereseaza !

S-a apropiat de fereastra , presupuneam  ca vroia sa plece , dar nu am zis nimic 

- Esti sigura ? a adaugat el pe un ton destul de diferit , poate chiar bland 

- Da ! 

A escaladat fereastra 

- ... Nu , defapt stai . Vreau sa vorbim !

Cat m-am ridicat eu din pat , el se si asezase pe scaun ( God , cat de repede se misca omul asta ) 

- Cred ca nu ne-am cunoscut oficial , eu sunt Adam !

- Any ! i-am replicat eu imediat 

Cateva secunde doar ne-am privit unul pe celalat , fara sa scoatem o vorba , insa eu nu mai puteam suporta , daca tot am decis sa ma intorc in trecut macar sa aflu ceva 

- Deci...  este adevarat , m-ai salvat in seara aia ?

- Da  ...

Poftim??? Deci era adevarat , nu imi imaginasem . OOO Doamne , acum imi veneau un milion de intrebari in cap , insa nu am spus nimic pret de cateva secunde  , iar cand am vrut sa cer detalii el a adaugat .

- ... si a fost o greseala 

- O greseala ?? De ce ?

Cum adica o greseala , ce este gresit in a salva viata unui om :::?

- Scuze , nu trebuia sa spun asta , nu ai cum sa intelegi ! 

Apoi  a plecat fara sa spuna nimic 

Toata noaptea nu am putut dormi , m-am gandit incontinu la el . Intr-un fel  mi se luase o piatra de pe suflet fiindca aflasem adevarul  , insa ma nelinisteau ultimele lui cuvinte si mai ales privirea aia atat de blanda , pe care nu o mai intanisem pana atunci . In capul meu acum se nasteau alte intrebari si intr-un fel ma reintoreaceam de unde am venit , insa acum simteam ca era diferit  . Vroiam sa stiu cine e baiatul asta , sa il cunosc fiindca imi trezea un interes pe care nici eu nu puteam sa mi-l explic .

Heei , cine vrea next ? hugs and kisses :*

Jurnalul unei adolescenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum