- Hei matusa , ce avem la cina ? Am spus eu foarte zambareata din prima secunda cum am intrat pe usa .
- Se pare ca cineva a avut o zi buna la scoala azi ! Mi-a raspuns matusa cu un ton de veselie in glas .
- Mda , se poate spune si asa ! am zis eu incercand sa par dezinteresata , dar cu aceias bucurie in voce .
Defapt , avusesem o zi aboslut perfecta . Nu m-as fi asteptat niciodata ca prima zi de scoala , intr-o scoala care se presupunea a fi plina de fite , sa decurga asa de bine .
- Aha , deci e vorba de vreun baiat ! mi s-a adresat matusa privindu-ma cercetator .
- Hmm ... poate ! i-am raspuns eu .
Normal ca despre asta era vorba . Desi , am stat cu Bandon doar cateva minute , pana am ajuns in sala de mate , imi placea foarte tare de el . Arata foarte bine , era amuzant si adorabil . Deci , da , era vorba de un baiat . Insa , nu avem de gand sa ii spun matusii mele ( nu pentru ca nu aveam incredere ) ci pentru ca apoi mi-ar pune mult prea multe intrebari si eram sigura ca nu stiam la toate sa raspund . Asa ca am preferat sa nu spun nimic si sa schimb subiectul ...
- Deci , ce avem la cina ?
- lasagna , e reteta mea speciala , sunt sigura ca o sa iti placa ! mi-a raspuns matusa , fericita , ceea ce insemna ca nu si-a dat seama ca eu doar incercam sa schimb subiectul ( desi, imi era putin foame )
- Suna delicios , abia astept sa gust ! i-am raspuns zambindu-i cald.
In timpul cinei matusa a adus vorba de parintii mei , explicit de mama , cum ca ea ii iubea aceasta reteta si ca niciodata reusea sa o faca asa cum o facea matusa . In acel moment lacrmile au inceput sa imi curga pe obraji , fara sa vreau . Imi era foarte doe de ei , de amandoi . Cel mai rau imi parea ca in seara accidentul m-am comportat fix ca un copil de 5 ani si nu le-am vorbit . Off , de ce a trebuit sa mi se intample asta tocmai mie.?
Matusa , vazand ca nu mai spun nimic , cred ca s-a simtit nevoita sa ia cuvantul
- Any , dupa cina , poti merge sa ii vizitezi daca vrei ! a spus si ea tot cu lacrimi in ochii.
Adevarul era ca din cauza starii mele de sanatate nici nu am reusit sa ajung la inmormantarea lor si pana acum nu fusesem deloc la ei . Poate ca o sa ma simt mai bine , o sa pot sa vorbesc cu ei si sa ma descarc .Asa ca am incuvintat
- Voi merge !
Dupa cina , matusa mi-a explicat cum sa ajung la cimitir si am pornit intr-acolo . Dupa ceva timp am ajuns la mormantul lor . Nu mi-am putut retine lacrimile , am inceput sa plang in hohote , sa le spun tot ce avem pe suflet . Dupa vreo ora in care am plans si am ”vorbit” cu ei incontinu am decis sa plec . Eram secata de orice putere , insa acum simteam ca in sfrasit mi s-a luat o piatra de pe inima . Cand am vrut sa ma ridic am simtit ca e cineva in spatele meu , asa ca mi-am intors incet privirea si l-am vazut , era chiar el...
ce spuneti pana acum , va place ? HUGS AND KISSES ! :*
