- Adam dupa am mai spus : nu te cunosc , nu stiu nimic despre tine , insa vad ca tu stii totul despre mine . De fiecare data cand incerc sa iti vorbesc ma respingi si ma lasi mai nelamurita ca inainte . Spui ca nu as putea intelege , ca nu as putea sa fac fata adevarului , dar nu imi spui adevarul . Cum vrei sa fac fata la ceva ce imi e necunoscut .. Spune-mi , cum ? am incercat sa ma mentin la fel de puternica ca inainte , dar adevarul era ca toate acele cuvinte ma ravasisera total
- Vrei sa stii adevarul ? a tipat el
- Da vreau ... vreau sa stiu odata pentru todeuna ! am tipat si eu
- Bine atunci , hai sa mergem ! era foarte hotarat .
De data asta nu ma mai amagea , in sfarsit voi afla ce se petrece cu adevarat ...
M-a luat in brate si apoi am sarit impreuna pe fereastra ...fereastra care se afla la etajul 1
- Cu..cum ai facut asta ? i-am spus eu speriata
- Ai spus ca vrei sa aflii adevarul ...ei bine , esti pe cale sa il aflii
Nu am mai apucat sa spun si altceva . Adam a inceput sa alerge cu o viteza de 100KM\h .
Eram foarte speriata si uimita . Creierul parca mi se rupsese in milioane de bucati . Oare putea fi posibil asa ceva ?
Dupa nici 5 minute am ajuns la cimitir , defapt la o casuta abandonata din apropierea cimitirului
Nu stiam ce sa spun , ce sa fac , cum sa reactionez . In acel moment simteam o mie si una de senzatii : frica , uimire , neicredere , curiozitate ... toate si multe altele in acelas timp
Dupa cateva minute bune in care l-am privit nedumerita am zis cu o voce stinsa
- Ar trebuii sa ma tem ?
A zambit .
- Nu pot sa cred ca asta ti se pare amuzant ! ce sunt toate astea ? ce esti tu defapt ?
A devenit dintr-o data serios
- Cum sa iti spun ... sunt un ... sunt un vampir !
- Serios Adam .. credeam ca am terminat cu joaca
Si nici nu mi-am terminat eu bine fraza ca si-a scos coltii *.OMG , DECI CHIAR ERA ADEVARAT ! *
M-am panicat de tot si cred ca mai aveam putin si ma scapam in pantaloni
- Cred ca ar trebuii sa merg acasa ! si m-am intors sa plec
- Angela .. stiam ca nu vei intelege ! a adaugat el vizibil dezamagit si trist
Si-a dat seama ca acum ma pierduse , si ma pierduse pentru todeauna
- Da ... asa e , nu am cum sa inteleg , defapt nu stiu ce persoana ar putea intelege ... esti un monstru Adam !
I-am spus-o cu atata raceala de care nici eu nu credeam ca voi fii capabila vreodata
- Imi pare rau Angela , dar trebuia sa stii ca sa nu ma mai cauti . Ne aproiasem prea mult si mai devreme sau mai tarziu tot ai fi aflat , insa atunci ar fi durut mai mult
Am decis sa plec fara sa mai privesc in urma . Nu mai era acelas Adam , nu puteam sa il mai consider la fel . Nu am spus nimic , nu mai avea rost , in acel moment cuvintele erau de prisos
Ce spuneti de asta , dragilor ?
Va pup ! :*
