Din perspectiva lui Adam :
M-am plimbat minute in sir prin fata cimitirului ,iar o mie de ganduri negre nu imi dadeau pace . Stiam de ce e in stare Victoria sa faca si nu vroiam ca din cauza prostiei mele sa risc sa o pierd pe Angela .
Am plecat in graba spre casa ei si am ajuns la ferestra prea cunoscuta de mine ... Statea singura pe pat , intr-un intuneric adanc si plangea , plangea dinnou .
Nu puteam sa o vad ca plange , pur si simplu nu puteam ...si mai ales ca o facea din cauza mea . As fii vrut sa intru acolo si sa o cuprind in brate , sa ii acopar buzele cu saruturi , sa o am doar pentru mine .Insa, stiam ca lucrurile astea sunt imposibile fiindca ea niciodata nu m-ar accepta asa cum sunt , trebuia sa ma resemnez ca am pierdut-o ...
Stiam ca trebuie sa plec , insa nu am putut , am vrut sa mai raman macar putin si sa o privesc . Eram constient ca treaba mea acolo se sfarsise si ca trebuia sa ii dau drumul , sa plec din viata ei si sa o las sa fie fericita . Pana la urma avea dreptate , ce sunt eu ? un bautor de sange care ar face-o numai sa sufere . Nu as putea niciodata sa ii ofer viata pe care si-o doreste si pe care o merita . Nu avem niciun viitor impreuna si nu stiu de ce dracu inca mai sper la un final fericit , astea nu sunt pentru mine . Am asteptat deja prea multe vieti sa cred ca exista unul si pentru mine .
Trebuia sa plec si sa o las sa zboare , fiindca de cand ma cunoste nu am vazut-o decat trista si cu lacrimi in ochi . Nu i-am adus decat suferinta si dezamagiri , asa ca in seara asta voi renunta la ea pentru todeauna ...
Din perspectiva Angelei :
AM ajuns cu greu acasa . Lacrimile imi inundau ochii , iar mintea imi era ravasita si confuza . Ma simteam atat de singura intr-o casa atat de mare . In acel moment , tot ce aveam nevoie era o imbratisare de la parintii mei . Imi era asa dor de ei , imi lipseau glumele tatei si vorbele dulci ale mamei . De fiecare data cand aveam o problema mama stia sa ma faca sa ma simt bine , sa ma asculte si sa imi dea sfaturi . Insa acum , durerea asta ce imi apasa sufletul nu o mai pot impartasi cu nimeni .
M-am scufundat in lacrimi si amintiri timp de cateva ore . Apoi , o umbra a aparut la fereastra ce detinea deja prea multe amintiri . Mi-am ridicat privirea , insa nu am putut zarii nimic mai mult decat o umbra . Oare sa fie el ?
M-am ridicat usor de pe pat si am facut cativa pasi spre fereastra . Apoi , l-am vazut ... i-am vazut chipul angelic ce ma privea cu ochi goi , chipul acela ce nu avea nicio legatura cu monstrul ce il vazusem mai devreme .Am stat pentru cateva secunde si ne-am privit . Nu stiam cum sa reactionez ... sa incep sa tip , sau sa il poftesc sa ma mai tina pentru ultima oara in brate ?
Ma uitam la chipul lui atins de lumina pala a lunii si nu puteam sa cred ca persoana pe care o intanlisem acum cateva ore era aceeasi cu cea pe care o privesc acum , Totusi , acele imagini imi apareau in fata ochilor , iar o senzatie de teama mi-a cuprins corpul .
Mi-am coborat privirea si apoi am soptit cu glas stins : ”Pleaca , te rog ! „
Intr-o secunda un val de raceala a intrat pe fereastra intre-deschisa. Cateva lacrimi mi-am mai cazut din ochii secati de putere , iar apoi un somn adanc mi-a cuprins intreaga fiinta ca un antidot
IMI CER MII DE SCUZE CA NU AM MAI POSTAT IN ULTIMUL TIMP , INSA AM FOST PLECATA DIN ORAS SI ABIA IERI M-AM INTORS . VA MULTUMESC FOARTE MULT PENTRU COMENTARIILE SUSTINATOARE , MA SIMT NOROCOASA CA VA AM .
vA PUP SI SPER SA VA PLACA , L-AM SCRIS CAM IN GRABA ! :* :*
p.S : MAINE NEXT ! :*
