- Hei Angela , cum te simti ?
Era matusa mea Grace . Vocea ei calda si suava mi-a adus aminte de copilarie , nu o mai vazusem de la varsta de 6 ani . Atunci cand un barbat in halat alb a intrat in camera si m-a intrebat cum ma simt mi-am dat seama ca ma aflam int-un spital . In acel moment , mi-am adus aminte de accident si de parintii mei si lacrimile au inceput sa imi inunde ochii.
- Matusa , parintii mei unde sunt ? ( desi imi imaginam raspunsul , speram sa nu fie adevarat ce banuiam )
Timp de cateva minute o tacere muribunda a umplut salonul , dupa care matusa ia cuvantul :
- Any , ei sunt... ei... nu au supravietuit !
In acel moment inima mea parca s-a rupt in mii si mii de bucatele , am inceput sa tip , sa urlu de durere .
-Nuu , nuu , nu se poate ! Eu trebuia sa mor odata cu ei , nuu . De ce m-a salvat doar pe mine , de ce ??
Doctorul i-a aruncat o privire ciudata matusii mele , de parca as fi fost nebuna , iar apoi m-a intrebat cercetator :
- Cine te-a salvat , domnisoara ? Ochii lui ma priveau fix , iar vocea lui ma facea sa tresar si mai mult
- Baiatul acela , baiatul cu ochii negri , el m-a salvat . M-a scos din masina la cateva secunde inainte sa explodeze , am crezut ca i-a salvat si pe ei .
- Draga mea , nu a fost niciun baiat acolo . Cred ca ti-ai imaginat , altfel nu te-ar fi lasat acolo in mijlocul pustietatii . a incercat matusa sa ma linisteasca
- Nu , eu stiu ce am vazut , nu se poate sa-mi fi imaginat !
- Cred ca ar trebui sa te odihnesti putin , scumpo ! Ai aflat destule in starea in care esti .
Apoi , barbatul in halat alb mi-a injectat ceva si a plecat impreuna cu matusa .
Ochii au inceput sa mi se inchida incet , incet pana cand un somn adanc mi-a cuprins intreaga fiinta .
Desi , se pare ca toata lumea ma credea nebuna , eu stiam ce am vazut si nu aveam de gand sa cred ca doar mi-am imaginat .
CE parere aveati pana acum ? ce spuneti ,merita sa mai continui ?
