Mereu mă gândisem la origini si ajungeam de cele mai multe ori să mă gândesc care ar fi fost , poate ... rostul meu . Nu am fost niciodată o persoană depresiva , deși sunt mereu scufundată în gânduri si dorințe . M-aş întoarce în lumea reală , dar sunt prea concentrată de visul care tocmai mi se spulberase din cauza alarmei .
Bucuria dimineții mele , este faptul că mă trezesc cu amintirile din lumea mea perfectă , unde să nu mă ascund sau tem de întuneric , unde sunt egală și plăcută de toți .
Mă scol , așa somnoroasă cum eram și după rutina de dimineață , am zis să mănânc , pentru că mă simțeam lihnită . După ce am terminat de mâncat , mă duc în baie si mă spăl pe dinți și la un moment dat m-am întors si mi-am văzut reflecția în oglinda . Nu sunt în stare să-mi dau cu părerea , pentru că niciodată nu am fost complimentată . Mă uit la aceeași față palidă și ochi de un căprui închis zi de zi . Ochi , care mi s-au spus mereu că sunt frumoși și că au o culoare superbă , de parcă ar sugera ceva , dar conștiința mereu a fost contra cuvintelor , pentru că ochii care plâng și sunt triști , nu sunt frumoși .
Da , plângeam , și totuși nu eram o fire slabă ... Plângeam de durerile sufletești provocate de persoanele cele mai apropiate , deși nu eram la pământ , în suflet ardea dorința de răzbunare .
....
Mi-am pieptănat părul și am ieșit din casă , lăsând în urmă , cu lacrimi în ochi , rămășițele serii de ieri . Mergeam pe jos , același drum , aceiași copaci si aleea pustie de dimineață . Mă trezeam mereu , prea dimineața , pentru că îmi plăcea adrenalina și bucuria evadării . Mă așez zilnic pe aceeași bancă , din același parc de lângă liceu . Ascultam aceeași muzică specifică timpului de afară , iar în timp ce fredonam una dintre cele mai preferate dintre cântece , imaginația "scria" parcă niște rânduri rupte dintr-un vechi jurnal . Erau așa multe , încât ca să nu uit , îmi scot obișnuitul meu carnet cu o coperta de un maroniu-roşiatic închis și încep să scriu si spre mirarea mea , totul era perfect gândit , perfect poziționat și structurat , asa cum stăteam ghemuită pe scăunel din cauza frigului de afară . Imi era așa frig și așa somn , pentru că din cauza temperaturii , îmi reaminteam că , dacă , poate ar fi fost și alte circumstanțe , aș mai fi putut sta încă în pat ...
Decid să mă culc pe singurul scaun uscat care se afla la vreo 10 metri de mine și ... fără sa-mi dau seama , am adormit .
CITEȘTI
Amprente de suflet
Teen Fiction"Şi poate că nu plângea în zadar , aşa se mai descărca sufleteşte ..." Mia, o adolescentă de 17 ani, inocentă,ce se bucura de viață din plin, iubeşte şi e gata să dea orice pentru cei dragi. Își petrece clipele alături de familie și iubitul său R...
