Amprente de suflet

IV.RAZBUNAREA

Tremuram , desi pur si simplu nu avea nici un rost in acel moment ... Ma zbateam ... ma zbateam din rasputeri , doream sa scap din stransoare , sa-l nimicesc . Robert ... oare ce face ? Oare e bine ? ... Incerc sa ma misc mai tare cu gandul ca voi putea scapa , dar fiecare atingere imi amintea de ultimele cuvinte pe care mi le spusese Drake . Acum insa era tacut , chiar prea tacut , iar asta ma inspaimanta , facand bataile inimii mai frecvente . Simt cum ma trage de manile legate si ma ridica in picioare . O durere groaznica de cap isi face aparitia cand am facut contact cu peretele rece . Oh nu , m-a izbit , nemernicul !!
Si nu era prima data, mereu ma folosea ca sa-si descarce nervii , iar eu mereu incercam sa fug , sa ma ascund ... insa acum legata , numai aveam scapare .
Se lasase liniste , dar prea liniste ... As fi dorit sa tip , sa spun orice , sa ma asigur ca nu se mai afla nimeni in aceeasi incapere cu mine , atata timp cat gura nu-mi era astupata .
Incercam sa ma zbat , sa-mi eliberez o mana , cand la un moment dat se auzeam niste pasi din departare , iar din instict am tresarit cand usa se deschisese .
Acum nu mai eram singura , adica numai eram in siguranta .
Pe moment ce se apropia din ce in ce mai tare , sangele imi pulsa prin vene . Credeam ca mor , ma simteam slabita si practic fara suflu atunci cand mi-a tras un pumn de toata frumusetea si am cazut lata pe podeaua maronie plina de sange ...
Eram constienta ca pierdusem prea , dar chiar prea mult sange si de faptul ca daca nu gasesc un spital sau cel putin o clinica , sunt pietduta pe vecie . Ma zbateam din nou , sufletul meu singuratic se lupta pentru viata , iar inima cauta sange , pentru a putea bate din nou .

Nu aveam idee daca traiesc , in schimb simteam mirosul cela de fier care , daca as fi fost vie , pur si simplu vomitam .

Poate dormeam ?
Poate insa ... nu murisem , dar pe timp ce trecea se scria cate o litera din numele meu pe foaie .

-----peste 5 luni

Se auzea un radiou . Acea muzica linistita specifica unui spital . Stiam pentru ca tin minte ca ma nascusem intr-unul . Mama venise si facuse cunostinta cu mine , era un baiat ... tin minte de parca fusese ieri ... ca tot incerca sa vorbeasca , desi nu-l cunosteam . Semana asa de tare cu Robert . Dar cum ? De ce ? De unde stiam ? Cu acelasi zambet ma intalnise acum 1 an , cand ma nascusem . Erau asa multi de varsta mea ce-mi asteptau nasterea , dar ei cand au dovedit ? Tot ce auzeam era : "Mia ma mai tii minte ?" .

Deci , atunci imi aflasem numele , stiam ca aveam o mama sau cel putin asa mi-a spus ea , desi dupa nastere nu o mai vazusem si multi noi-nascuti de vreo 15 ani , care se pare ca dupa o luna si jumatate eram cu ei in clasa . Tot timpul ma gandeam ca oare cu totii eram asa bine dezvoltati incat am scapat si de cresa , gradinita sau scoala , incat din prima luna eram promovati la liceu .

Nu intelegeam nimic , desi auzeam in continuarea acea muzica ce ma facea sa-mi amintesc lucruri , lucruri din scurta mea viata . Auzeam sosoteli , insa nu puteam destinge voci , doar auzeam ...
- Uite , se misca !!
-Mai incet , sa nu se trezeasca brusc .
-Doamne , Ramona de 5 luni asteptam sa-si revina ...
-Stiu , Robert , stim cu totii . Trebuie sa ne rugam pentru ea .
-Te iubesc scumpo . Nu-ti fa griji , totul va fi bine . Eu nu te voi lasa , niciodata . Ma auzi ??? Ma auziii , niciodata nu te voi lasaaaa .

Auzeam striga-te ... si acel "niciodata" se auzea in capul meu si nu-l puteam opri . De ce Robert imi spusese acele lucruri ? De ce aveam atatea intrebari si absolut la niciuna nu-i stiam raspunsul ? Unde fusesem plecata pe 5 luni ? De ce toti asteptau sa-mi revin ? Ce am facut ca trebuie sa-mi revin ? Si cine este Ramona ?

Nu stiam si stiam ca poate nu voi afla niciodata aceste raspunsuri . Unde este Robert si de ce nu il mai aud ? De ce imi pasa daca suntem necunoscuti , iar unei necunoscute nu ii poti spune ca o iubesti , nu ?