Respir , deci traiesc . Inca mai sunt , inca mai am o sansa . Nu e ca si cum mi-as alege daca sa mor sau sa-mi continui viata , dar intr-o mare parte chiar asa si e .
Se spune ca cea mai grava problema e sa traiesti o viata intreaga fara sa stii cine esti cu adevarat , sa stii cui apartii si cine are nevoie de tine .
Nu pot spune ca mi-am pierdut viata in zadar , am 17 , dar nu am idee nimic ce tine legat de trecutul meu si nici de actualul prezent . Singurile lucruri ce mi le amintesc in decursul acestui jumate de an sunt succinte , nimic concret si clar , doar mici licariri ...
Au trecut 6 luni . Da , 6 ... 6 lunisoare de cand ma aflu in coma si una de cand nu l-am mai auzit pe el . Sau poate dormeam ? Totul e mult mai strict acum . Faptul ca vreau sa strig , sa urlu , dar nu pot , nu am putere , ma omoara , ma ucide si mai tare , poate de aceea inca nu mi-am revenit ...
Tot ce am aflat in decursul acestor zile , m-a schimbat . Am aflat multe lucruri care-mi sunt inca neclare , neintelese si complicate .
... stateam si nu intelegeam nimic , ce-i drept nici nu prea am depus efort , pentru ca aveam o durere insuportabila si ma zbateam sa-mi misc bratele care parca nu sugerau ca ar fi avut ceva viata in ele ...
Pe cat de stresata si nedumerita , pe atat si de curioasa (ca de obicei , curiozitatea mea nu avea limite). Gandindu-ma , aveam totusi cateva idei , idei care pe atat de rationale ce pareau a fi , pe atat si de irationale .
Deci , indiferent ca ma staruiam din rasputeri sa ma gandesc la altceva , prima idee , primul gand , ramase Robert . Cine e Robert ? Nici eu nu prea stiu cu exactitate ... Il stiam , din cate imi amintesc , de la scoala , de la ... a , staiiiii !!! Cee , dar cum ??? Au trecut 6 luni de atunci ? Totusi , pana intr-un final nemernicul m-a dus la spital ? Nu prea pare sa ma convinga ideea aceasta ...
La un moment , gandurile mele au fost intrerupte din nou si insasi de protagonistul gandurilor mele , nimeni altul decat Robert .
-De-ai sti cat mii dor de tine , te-ai trezi si ti-ai aminti tot . Doamne , de ce esti nedrept cu mine , cu ea , cu noi ? De ce , pentru nustiu a cata oara ne desparti , lansandu-ne amprente adanci pe suflet ?
Cuvintele lui , vocea lui , rasunau perfect in incapere , asa cu imi aminteam ultima data cand le-am auzit .
-Renunta , Robert , starea e atat de grava , iti dai seama si singur , dupa atata timp .
-Cum poti spune asa ceva , daca stii ca nu voi putea renunta la ea niciodata , nici in ruptul capului ?
-Scumpule , nu te pot vedea astfel , suferi de mai mult de un an jumate , ba chiar doi ani , cat o sa rezisti in asa mod ?
-Atata timp cat sangele-i pulseaza prin vene si plamanii ii sunt plini de aer , va fi mai mult ca suficient pentru mine ca sa lupt si sa rezist de cate ori ma pune soarta la incercare .
-Doamne , Robert , esti de aur , asa firav si puternic ca sa tii piept tuturor nedreptatilor ce va apar ...
Faptul ca eram confuza , era putin spus . Nu intelegeam nimic , desi inima mea nu cauta multe raspunsuri , se zbatea totusi foarte tare si incerca sa-mi iasa din piept . Ar fi putut sa fie ceva intre noi ? Din cate imi amintesc , desigur ca nu . Ce puteam sa afirm concret , e ca nu prea ma dadeam in vant dupa baieti , nu prea imi atrageau atentia , ba chiar nu tin minte sa-mi fi intors vreodata capul pentru un baiat , mai concret , pana atunci , pana in ziua aia . Pana atunci , totul era monoton si dureros , iar la scoala foarte plictisitor . Invatam destul de binisor , la unele materii eram chiar avansata , incat faceam multe ore cu acei mai mari .
Robert insa , din ziua aceea a schimbat totul . Oamenii , din cate tin minte se uitau mereu straniu la mine , cu niste expresii ce sugerau un numar mare de intrebari .
Cu el a fost altfel , prima privire m-a facut sa depasesc emotiile , cel putin asa simteam . Prima atinge , temerile , iar convorbirile cu el , imi faceau bine . A fost prima , dar si ultima zi impreuna . A inceput frumos , dar s-a terminat tragic . Am zambit , am fost fericita , dar am ramas in lacrimi . Am simtit ca traiesc , ca sunt vie , dar am terminat a fi cu un pas inaintea mortii ... Acelea au fost ultimele memorii , ultimele dureri si ultimele clipe ce mi le amintesc .
In timp ce eram strapunsa de ganduri , in camera se lasase o liniste dominatoare , care nu ar fi sugerat prezenta cuiva in aceeasi incapere cu mine .
Ba nu , ma inselasem .
-O visez demult , mai ales in ultima perioada, imi zbuciuma visele mai mult , decat sa mi le coloreze . E ciudat , pentru ca o fiinta atat de sincera si pura cum este ea , nu ar putea face rau nici unei muste si inca la drept vorbind , pentru ca se teme , mai concret se temea cu mult timp in urma nebuneste de ele .
-Te-ai gandit ca ar putea fi un semn ?
-Nici nu indraznesc . Gandul asta m-ar ucide , intrand sub piele si imprastiind cu venin . E prea dureros sa ma gandesc ca viata ei depinde doar de niste cabluri ... Si chiar si dupa atata timp , ea ramane in aceeasi situatie critica , iar eu cu aceeasi durere , drept aici , in inima .
CITEȘTI
Amprente de suflet
Fiksi Remaja"Şi poate că nu plângea în zadar , aşa se mai descărca sufleteşte ..." Mia, o adolescentă de 17 ani, inocentă,ce se bucura de viață din plin, iubeşte şi e gata să dea orice pentru cei dragi. Își petrece clipele alături de familie și iubitul său R...
