II.ÎNTÂLNIREA

127 5 0
                                    

                ***

Eram într-un tunel și se auzea o voce ciudată . Deschid ochii , dar o lumina puternică mă opreste violent . Nu părea a fi ceva real , așa că m-am convins că nu erau urmele razelor solare . Încerc să mă scol , însă nu știu de ce am impresia că sunt încă cu ochii închiși ... Mă trezesc speriată de la sunetele asurzitoare și mă îndrept spre canal , lumina însă și curiozitatea mă ghidau , chiar si dacă acele unde ce simțeam cum îmi zgaraiam timpanele inca din departare , ma respingeau ...
Merg , gandesc si reflect la un moment ca s-a facut liniste si s-a lasat intuneric , desi oricum nu vazusem nimic pana acum , din cauza ochilor inchisi . Putin speriata incep a fugi , desi nu puteam vedea nimic , picioarele ma ghidau , parca ... Ajung la capatul tunelului , cred , pentru ca am dat de un perete , sau cel putin , asa credeam , pentru ca era ca o bariera ce nu-mi permitea sa merg mai departe ...
Respir adanc si cu greu , incerc sa deschid pentru ultima data ochii , ca sa gasesc o cale de a respinge peretele si de a merge mai departe ... Incet si cu grija ii deschid , iar lumina puternica reapare , sunetele asurzitoare se aud in departare , iar pe fonul lor , o voce de inger ...

-Esti bine ?
           ***

Eram buimacita si nu aveam idee daca mai eram in tunel sau am iesit , tot ce stiam e ca eram salvata , pentru cama simteam in siguranta .

-Hey , frumoaso , esti bine ? se aude din nou acea voce draguta si decid intr-un final sa-i raspund .
-Da , cred ... dar ce s-a intamplat ?
-Asta ma intrebam si eu , pentru ca te-am vazut stand aici si tremurand si credeam ca te simti rau , dar ma apropii si vad adormita , asa ca reactia mea a fost ca sa te trezesc , ca sa nu ingheti cu totul aici . Am , cred, vreo jumatate de ora de cand incerc si deja doream sa te i-au si sa te duc la asistenta .

La auzul acestor cuvinte , mi-am dat seama in ce situatie stanjenitoare ma aflam si atunci mi-am amintit tot , cum ascultam muzica si cum din cauza frigului m-am culcat si se pare ca adormisem .
-Poftim ??? Cum ? Nu trebuia sa te deranjezi , nu s-a intamplat nimic cu mine , imi era doar somn .
-Bine ca te simti mai bine , acum hai sa mergem , ca avem cateva minute intarziate . Sa te ajut ?
-Sincer , sunt bine .

Intrand in liceu , frica de a intra pe usa clasei ma teroriza . Aveam prima matematica , iar profesorul era destul de exigent . La un moment dat gandurile au fost intrerupte de o voce , vocea lui ...
-Ce ai prima ora ?
-Matematica ... am oftat , desi iubeam materia , insa ca toti ceilalti , uram profesorul .
-Stai , numai nu spune ca faci cu domnul ...
-Exact .
In timp ce inventam o scuza acceptabila , am auzit un "totul va fi bine si am schitat un zambet . Mergand in tacere pana la etajul unde aveam ora , am respirat adanc , m-am relaxat si i-am zis :
-Multumesc .
-Stai , nu te grabi .
Fara sa dovedesc sa clipesc , a batut la usa si in liniste a intrat .
-Buna dimineata , domnule , va rog sa o scuzati pe domnisoara Crue , a fost doar vina mea . Am fost retinut de profesoara de geografie si am implicat-o si pe ea .
-Bine , Robert , sa-i spui domnisoarei Antoine sa nu te mai retie nici pe tine si nici pe amica ta la intalnire !
-Dar , domnule , nu la asta ma refeream , nu asta am dorit sa spun ...
-Liber !
-Liber pe dracu ... a soptit , mi-a apucat un pic mana si a iesit ...
-Tu , la loc , iar voi , nu stati ca apucatii si terminati odata problema ceea .
Urmatoarele ore au mers repede , iar cand spre sfarsit m-am dus la dulapior ca sa-mi i-au cartile , am dat nas in nas cu ... Robert , sau cel putin asa l-a numit señorul meu de matematica .
-Buna din nou , mi-a zambit .
-Buna , i-am raspuns la zambet .
-Cum a decurs matematica ?
-Greu , dar suportabil ca de fiecare data ...
-Noi avem doi ani , de cand nu mai facem cu el .
-Serios ?
-Da , ne-am dezis in a 10-a .
-Iar acum esti a ...
-Da , a 12-a .
-Wow , felicitari ! am ras scurt .
-Mda , vedem la vara si a zambit , lasandu-si la iveala dintii perfecti .
-Vei scrie bine , doar invata si depune multa staruinta .
-Desigur , mai voi starui din rasputeri . Heyy , mergi acasa ?
-Merg pana in sala de sport sa-mi i-au geanta si ne pornim .

Amprente de sufletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum