VII.CONVORBIRI

29 4 0
                                    

   Eram inca uimita de cele intamplate , dar la auzul cuvintelor "nu o forta" , rostite de asistenta , am ramas practic muta .

    Trecuse ceva timp de atunci , doua saptamani mai exact . Doua saptamani in care am vazut doar medici si doar asistente . Deodata incepusem sa ma simt mai bine , am inceput a manca cate putin , ba chiar sa ma misc incetisor , dar singuratatea din nou isi facuse jocul , facandu-ma sa ma simt din ce in ce mai rau .

  -Dar Mia , draga mea , mai mananca niste supa .  imi zise in una din zile asistenta.
  -Nu mii foame .
  -De aproape doua saptamani imi spui asta si vezi si singura ca starea ta s-a inrautatit , decat s-a ameliorat . Ce se intamplat , draguto ?
  -Ma simt asa singura si asa confuza , iar dumneata imi pari asa cunoscuta ...
  -A , da , pai nu-i de mirare ca-ti amintesti , pentru ca ai mai fost spitalizata cu un an si ceva in urma aici , iti amintesti ?
  -Este ceva . Dar tot ce-mi amintesc sunt niste lucruri stranii si apoi faptul ca zilnic umblam pe la psiholog . Am ajuns la o asa varsta si sincer sa recunosc , nu prea imi amintesc multe lucruri despre mine .
  -Ah , Mia , as vrea foarte mult sa te ajut , dar inca e prea devreme sa afli adevarul .
  -Ce adevar ? Despre ce este vorba ???
  -Scuza-ma , Mia , revin mai tarziu .

     Oftand din greu , mi-am petrecut urmatoarea saptamana in aceeasi situatie , iar pe acea asistenta nu o mai vazusem din ziua aceea .

          ***
  -Iubire , la multi anisori !
   Ma cuprinde strans si incepe sa ma copleseasca cu sarutari .
  -Poftim si cadoul tau , te iubesc asa mult .
  -Dar vai , doar te-am rugat sa nu-mi cumperi nimic . Iti multumesc frumos .
  -Sa nu aud asa ceva , doar stii ca nu pot fara sa te alint , frumoasa mea !!
-Mrrrrr !!! luandu-l si muscandu-l de nasuc .
         ***

   -Te musc , te musc !!!
   -Pe cine vreai sa musti ?
Am tresarit , vazandu-l mirat pe Robert in fata mea .
  -Ce cauti tu aici si de cand ? intreb cu aroganta     
-Raspunde tu prima .
-Off , pe nimeni , am ceva vise stranii in ultima vreme .
  -Ce vise ?
   -Vise . E randul tau ! strig alarmata .
   -Mai incet , Mia , sunt doar curios . Pai stau de o ora si ceva , si te priveam cum dormi , am venit sa te vad .
  -Pentru ce tie asta ? strig din nou asa tare , incat imi parea ca o sa incep a plange .
   
     Adevarul e ca ma simt foarte trista din motivul ca Robert nu a venit timp de 3 saptamani si nustiu daca problema cea mare e faptul ca data trecuta m-a lasat asa , cu intrebari , fara sa primesc macar un raspuns , sau poate ca incepusem sa simt ceva pentru el , iar faptul ca nu ma vizitase atata timp si ma lasase in singuratate , imi provoca o durere muta . Si inca sa mai vorbim si de visele alea ciudate ... O fata si un baiat , care s-ar presupune ca se iubesc nebuneste si care nu pot unul fara altul . Ceva imi spune ca eu sunt acea fata si ca totul nu e un vis , ca totul s-a intamplat cu adevarat , insa eu nu am fost indragostita niciodata si nici macar ceva asemanator nu am simtit .

-Mia ,de ce esti atat de stresata , s-a intamplat ceva ?
  -Dar tu , nu crezi ca poate imi esti dator cu niste explicatii ?
  -Ce explicatii ?
  -O faci pe prostul ? am strigat iritata , din nou
  
    Cand mi-am dat seama ce am spus , m-a coplesit un sentiment de regret , insa nu puteam da inapoi si nu doar din motivul ca sunt foarte incapatanata , dar si pentru ca doream sa stiu intentiile lui necurate si pentru ca imi datora totusi o explicatie .
Mi-a zis ca ma iubeste , ce eventual nu are habar ca stiu acest lucru , pentru ca inca nu deschisesem ochii , ceea ce inseamna ca ar fi putut exista probabilitatea sa nu fie un truc ieftin .

  -Imi pare rau , Mia . Imi pare rau ca te intristezi si te superi din cauza mea , asta nu iti este deloc necesar , mai ales in asa clipe ca acestea .
  -Ba nu , imi pare mie rau , nu ar fi trebuit sa tip asa , pur si simplu ma simt foarte straniu si nu inteleg absolut de ce mi-ai spus toate acele lucruri ...
  -Micuto , tot ce as vrea sa stii pana ce , e ca cuvintele nu au fost spuse cu intentii rele .

    Asta m-a calmat , insa nu intr-atat ca sa nu-l intreb ceva .

   -Pana ce ?
   -Toate la momentul potrivit ,mai asteapta ... imi sopteste trist .
   -Sa astept , dar ce sa astept , cat sa astept ?
 
   -Robert , imi pare rau sa va intrerup , insa Mia trebuie dusa la injectie . ne-a intrerupt asistenta
   -Ce injectie ? am intrebat la unison
  -Nu ai fost anuntata , Mia ? Ruby nu a trecut pe la tine ?

    Ruby ?

-Ruby ?
-Da , asistenta care iti aducea de mancare , stiu ca acum e altcineva .
-Nu , nu a fost nimeni .

     Nu e deajuns faptul ca nu a mai trecut pe la mine , pentru ca stia ca o voi lua la intrebari si ea fiind cu vreo 5-7 ani mai mare ca mine , desigur ca nu dorea sa-si complice viata , dar nici chiar asa , asta e chiar culmea .
  -Imi pare rau de neclaritate , insa trebuie sa plecam , acum !
   -Dar pentru ce injectia ? intreaba mirat Robert
  -Vitamine . zice grabita asistenta , dandu-i din ochi lui Robert .
-In sfarsit ! zice entuziasmat Robert , luandu-si rucsacul , sarutandu-mi mana , luandu-si ramas-bun de la asistenta si incheind ziua cum nu s-ar fi putut mai bine .

   -Pa , Mia , pana maine . zice facandu-mi cu ochiul .

          Pana maine , scumpule .

Amprente de sufletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum