IX.DESTAINUIRI

31 3 0
                                    

   -Imi spui si mie ce incercai sa faci , sa te sinucizi cumva ? ma priveste profund , vizibil ingrijorat .
  -Ce ? Nu ! Imi era doar foame ...
  -Si acum nu iti este foame ? imi zambeste .
  -Ba daaa ! ma smiorcai ca un bebelus .
  -Spre norocul tau , am adus eu ceva de mancare . imi zice invingator .
Hai sa te ajut sa ne asezam pe pat .
-Multumesc .

Evident ca-mi era foame , pentru ca nu prea avusesem o alimentatie corespunzatoare de ceva timp si slabisem considerabil ...
  Prezenta lui incepuse din nou sa ma puna pe picioare , sa-mi ofere forta , stare de bine si desigur pofta de mancare , iar ochii mei licareau doar la gandul la ce-ar fi putut fi in acea punga colorata ce-mi tot facea cu ochiul de cand aflasem de prezenta ei in aceeasi incapere cu noi .

   -Cu placere . Sa fii atenta data viitoare ...
  -... scumpa mea , stii ca mi-a fost dor de tine ?...
continui eu calma .
  -Poftim ?? reactioneaza el uimit .
 
  Eram sigura deja de faptul ca mi se intamplase lucruri extrem de stranii cu mine in ultimul timp . Aveam vise , dar mai mult asemanatoare cu niste viziuni sau cel putin asa incepusem eu sa le numesc .
  Nu aveam pe nimeni apropiat sa vorbesc , n-aveam nimanui cui sa ma dedic in profunzime , sa ma destainui , mai exact ,  iar inima mea era asa goala , incat as fi putut jura ca jumatate din ea fusese extirpata de ceva timp deja si nu se mai afla acolo , unde ar fi trebuit sa fie .
   El in continuare ma privea mirat , ori poate speriat , pentru ca nu-i puteam citi din expresiile ce mi le oferea .

  Era extrem de retinut , de inchis , lasandu-si la iveala cuta de pe frunte ce tocmai ii aparuse .

  -Eu ...

  Doream sa inclin si eu vreo doua cuvinte , pentru ca tensiunea dintre noi era destul de alarmanta , insa fusesem intrerupta , spre marea mea mirare .

   -Tu... iti amintesti ceva ?

    Sa-mi amintesc ? Dar ce sa-mi amintesc ? Sa-mi amintesc ca sunt o ticnita care nu doar ca vorbeste singura , dar inca si mai sperie si singura persoana draguta care incercase sa-mi fie alaturi , dar care nu gasisem un raspuns rational la asta . Da , imi amintesc .
  
   -La ce te referi ? continui eu , relativ intimidata de intrebarea ce mi-a oferit-o .
    -La nimic , doar ca ...
Mia , ce vise ai ? ma intreaba dintr-o data , extrem de serios totusi .
    -Vise ... bolmojesc eu meditativ , in dorinta de a-mi aminti macar unul .
  Pai ...

       Si totusi cui ii pasa ?

  -Ce e ? ma intreaba cu o licarire in ochi , ce ma pusese pe ganduri , analizand daca sa-i spun sau ba .
  -Nu-ti pot spune mai exact , afirm eu sincer .
  -E secret , ceva intim ? incepuse trist , dar continuand cu o urma de speranta ce i se inflacara pe chip .

    Intrebarea lui m-a lasat masca , de-a binelea , ce m-a facut sa ma opresc din rugumat . Dar cum poate sa ma intrebe asa ceva ?
   -Cum poti sa ma intrebi asa ceva , ce-ti permiti ? intreb eu extrem de iritata , adrenalina intrandu-mi in sange .
-Eu ... te rog sa ma scuzi ...

    Baiatul asta e de nerecunoscut . Dar Doamne , cate stari de spirit poate avea , de si le schimba mai des ca hainele proaspat murdare , de parca ar fi copia mea fidela , doar ca de gen opus ? ...

   -Nu face nimic . Si nu , nu e nimic intim , in fine , nu intr-atat de intim ca sa nu-ti pot povesti , dar totusi destul de ciudat , ce-i drept .

    Privirea sa dulce si inocenta ma facuse sa rosesc . Doamne , e mai ceva ca un copil . E atat de schimbat de atunci ... de atunci , de cand s-au intamplat toate ce ar sugera starea mea de acum .
  -Dar Drake ? Ce sa fie cu el ?
-E la puscarie , condamnat pe tot restul vietii .

   Am tresarit , primind raspuns la intrebarea la care nu aveam habar ca o dadusem cu voce tare .
De unde stie de Drake ? Si daca mi-a putut raspunde la aceasta intrebare , inseamna ca ar putea sa-mi raspunda si la altele care mi-ar putea imbunatati considerabil starea mea psihica , dar si fizica , fara ezitare .

  -L-ai avut in vise pe Drake ? continua el speriat .
  -Nuu , doar ca mi-am amintit , incercand sa-mi aduc aminte vreo viziune recenta .
  -Vreo viziune ? Ce te face sa crezi ca e o viziune ? ma intreaba el entuziasmat .

   La auzul acelor cuvinte , as fi putut baga mana in foc ca eram de o suta de ori mai rosie ca racul . De ce as fi spus asta , pe naiba ?! Acum cu siguranta ma va crede o tampita .

-Am spus "viziune" ? vrand sa par cat mai degajata .
Vis ! Asta e , "vis" am dorit sa spun .

  Incep a ma rade , atunci cand i-am vazut expresia putin neobisnuit de amuzanta , ridicand dintr-o spranceana .

   -Paiii ...
   -Paiiiii , tot imi apar prin vise o fata si un baiat , un cuplu ,mai exact .

    Incerc sa clarific eu situatia incomoda , insa fiind asa emotionata imi tot rasuceam o suvita de par rebela , prind in jos , in incercarea de a-i evita privirea .

   -Poate ti se pare ciudat , sau poate ceva normal , insa aceste vise ma domina in profunzime , ca sa intelegi . Ma sufoca , dar si ma calmeaza , ma fac sa ma simt vie , dar totodata si ma intristeaza . Iar cel mai straniu , dar te rog sa nu razi , este faptul ca simt ca acea fata sunt eu ...

    Inchid ochii , imi era asa rusine sa-i destainuiesc ce simteam de ceva vreme . Nu il cunosteam , dar simteam ca e un baiat de treaba si pe langa toate acestea , era si extrem de frumos , puternic si plin de muschi , iar eu tanjeam in dorinta de a-i atinge , de a-i simti ...
M-am speriat de gandurile salbatice ce-mi invadau mintea , ce deobicei nu-mi stau in fire , dar care cu siguranta m-au facut sa rosesc din nou .

Inca nu ridicasem capul , dar prin suspine , as fi putut jura ca am auzit "nu te-ai schimbat deloc" , insa continuand cu ...
   -Iar baiatul ? ridicandu-mi barbia si luandu-mi fata in manile sale .
    Reactia sa m-a uimit considerabil . Nu doar intrebarea , dar si atingerea lui , ce-mi provocase atati de multi fluturasi ...
   Ochii sai ma priveau cu atata bunatate si speranta , iar eu , nestiind ce sa fac ii raspund cu teama .
    -Nu , nu-mi pot aminti .

    

Amprente de sufletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum