***
Se facea noapte , iar gandul de a nu-l mai vedea nu-mi dadea pace sa respir , ma sufoca , ma strangea puternic de gat , ma ucidea .
Nu vorbisem de o zi intreaga , el promitandu-mi ca o vom face , cand se va mai elibera , insa de atunci trecuse o vesnicie , secundele pareau ani , iar minutele pareau secole .
Eram constienta de faptul ca ma va suna intr-un final , dar acel moment continua sa se amane ...
Mai concret trupa sa preferata dadea concert in oras si cum era de asteptat , afland lucrul asta , am alergat intr-o zi cam racoroasa de vara cu noaptea-n cap , mai exact , ca sa cautam bilete . Spre tristetea lui , dar si spre indispunerea mea , nu mai ramasese nici unul , absolut . Am cautat prin toate caile posibile si pana intr-un final , spre marea bucurie , spre marele noroc chior , ne trezim cu un apel din partea lui Dylan , prietenul cel mai bun a lui Betito [asa il numeam eu , dar si pretendentul la inima Ramonei , fiind cea mai buna prietena a mea , dar si solista unei trupe magnifice care iubea la nebunie acea trupa in cauza , si care s-ar fi intors din turneu , fara ezitare , doar pentru a-i asculta si a-i savura] , care pe langa faptul ca dorea sa o cheme pe Ramona la intalnire , mai avea un bilet , un singur bilet .
-Hai , Dylan , ca ti-am spus deja ca nu merg .
Desi spunea cu atata seriozitate , dorind sa-l convinga , privirea trista il dadea de gol si-mi parea tare rau pentru asta .
-Esti ticnit ? Cine stie cand vei mai avea ocazia sa mergi la asa concert magnific ...
-Intelege-ma si tu .
Si inchide .
Stau si ma uit la el si sunt constienta deja de faptul ca eu sunt acea mare problema asa ca alerg iute spre el si incerc sa-l asigur ca poate sa mearga , ca nu sunt absolut contra . Numai incercand sa deschid gura , degetul sau aratator imi preseaza buzele ce ma face sa-mi inghit si acele cuvinte putine ce le aveam in minte , repezindu-se apoi sa-si apropie buzele moi si mari de ale mele , provocand un sarut pasional .
Dimineata ma trezisem , cu amintirea placuta a noptii care tocmai se sfarsise , ma intorc , iar perna de langa fiind goala , m-a facut instinctiv sa merg spre bucatarie , in speranta de al vedea pregatindu-ne micul dejun .
Nu era acolo si nici in celelalte camere nu era , asa ca primul lucru care am insinuat sa-l fac , a fost sa-l sun .
-Buna dimineata scumpo , te-ai trezit deja ?
-Buna dimineata . Da , de putin timp in urma , dar tu unde ai plecat asa de dimineata ?
-Pai , scuza-ma ca nu te-am anuntat de dimineata , a intervenit ceva , iar tu dormeai asa dulce , asa ca am asteptat apelul tau . Sa i-ai si sa mananci , daca nu ai observat , te asteapta un mic dejun delicios pe noptiera .
-Nici nu observasem , iti multumesc mult !!!
-Cu placere , iar acum trebuie sa plec , sunt foarte ocupat , promit ca te voi telefona mai tarziu , te iubesc si te sarut .
Iar de atunci nici un anunt , nici un apel , ba chiar am crezut ca ma inseala , insa acel gand a disparut repede , pentru ca stiam si eram sigura ca el niciodata nu va putea sa se coboare la acel nivel atat de inferior ...
Se auzea o muzica , asa romantica si frumoasa , una care poate sa-ti intre in inima incepand cu prima audiere . Instinctiv , m-am repezit la fereastra ca sa ma asigur de ce se intampla si spre mirarea mea , am vazut o trasura si cu niste caluti , iar baiatul ce purta un costum si o palarie pe cap , facea totul .
Ma uitam la el cu atata admiratie , amintindu-mi de apelul care inca nu-l primisem si care incepuse din nou sa ma intristeze , pana cand ... o nuuu , vai !!! Isi intoarse privirea , dupa ce resetase melodia de altadata , iar privirile ni se intersectasera si in pofida faptului ca stateam mai sus , nu mi-a trebuit mult timp , ca sa-mi dau seama ca e el , e el !!!
Ma privise cu atata dragoste si dor si imi facuse semn ca sa cobor jos , la el ...
Nu am stat mult pe ganduri , asa ca m-am imbracat intr-o rochita rosie , subtire , mi-am pieptanat parul lung , mi-am incaltat pantofiorii si coboram cat de repede puteam , parfumandu-ma pe drum , fiind respectiv emotionata .
-Urca-te repejor , ca suntem in intarziere .
-Unde ne ducem ?
-Secret ! sarutandu-ma cat de tare putu .
****
M-am trezit fiind o zi de primavara minunata. Era ora sapte , iar soarele deja suficient de puternic isi facuse loc , autoritar printre obloane , dand startul unei dimineti perfecte .
Peste jumate de ora se impartea micul dejun prin saloane , insa asa infometata cum eram , am decis sa ma scol si sa vad care-i treaba , pentru ca nici eu , dar nici stomacul meu , care incepuse deja sa scoata sunete cat mai diverse , nu mai rezista .
Ma scol atenta si incep sa ma tin de ce puteam ca sa ajung cel putin la usa , insa puterile mele s-au limitat cand manile mele au atins peretele , care se afla la aproximativ 1 metru si jumatate departare de usa .
Timp de aproximativ doua minute am stat rezemata , asteptand sa-mi revina puterile , ca sa depun acel ultim efort de a ma deplasa , totusi de ceva timp nu facusem asta ... pana cand puterile mi s-au spulberat cu totul , corpul facandumi-se din ce in ce mai usor , provocandu-ma sa cad pe podeaua rece .
Totul a luat o intorsatura si chiar la momentul potrivit , atunci cand doua mani puternice m-au apucat , m-au prins , ridicandu-ma si luandu-ma in brate .
Eram zbuciumata , inca putin speriata , dar incercand totusi sa ma uit la salvatorul meu , care spre mirarea mea , nu era medic , ci era el ...
Era Robert .
CITEȘTI
Amprente de suflet
Teen Fiction"Şi poate că nu plângea în zadar , aşa se mai descărca sufleteşte ..." Mia, o adolescentă de 17 ani, inocentă,ce se bucura de viață din plin, iubeşte şi e gata să dea orice pentru cei dragi. Își petrece clipele alături de familie și iubitul său R...
