Capitolul 9

292 25 5
                                    

Dupa doua luni....

Viata mea e plictisitoare si ma scufund in rutina,doar cate o noapte depravata organizata de cate un "cap" ma mai antreneaza.Nici gramezile de bani nu ma mai incanta dar totusi ii fac.O singura executie am facut in ultimul timp si parca degetele ma mananca.Mai trag de plictiseala la tinta sau probez armamentul nou adus din Uzbekistan.Ivan nu se joaca cand vine vorba de precizie si calitate.
Ca tot venii vorba de Ivan,l-am evitat pana ieri dar mi s-a incheiat norocul cand am dat bot in bot la un depozit de-al nostru.Amandoi eram balbaiti ca nepotu-su ala ce-mi sta in cap de aproape doua luni.Ai mei baietii de rup la el si totusi continua sa vina si sa-si omoare timpul in centrul ala computerizat.Dracu stie ce face si ce tasteaza acolo toata ziua fara nicio noima.Probabil in lumea lui e important ce face.Cert este ca multe zile nu mai duce,doar alaltaieri ce l-au casapit baietii de distractie.
Discutia cu Ivan s-a rezumat la un ce faci si un raspuns la fel de sec.Nu imi place sa-l pierd pe blond pentru futaiul ala,am nevoie de el pe pozitie,noi depindem unul de altul.Eu ii acoper mizeriile si el imi sterge urmele.El intra in belele si isi face dusmani,eu ii execut si il mentin in siguranta.

Din nou va trebuii sa merg la sediu si sa fac putina ordine.Idiotii aia betivi sigur se tin doar de poker si vodka si eu am o livrare de grenade.Asta o fac pe la spatele lui Ivan deoarece le livrez in Ukraina papaselului prostanac.Daca blondul ma prinde,imi semnez sentinta,ma omoara fara sa clipeasca.Ceea ce fac eu se numeste inalta tradare in codul mafiei si sunt eliminata fara drept de apel.Dar la dracu!cand am respectat eu regulile.Eu nu am nici macar propriile legi.

Camera pe care o folosesc eu este intens luminata de soarele ce apune si ma bucur de caldura ce o produce.Mai putin si trec iarasi la blanuri,atat de devreme vine iarna in Rusia.Deschid larg geamul si arunc geanta pe scaun.Ma asez la birou si deschid laptopul,vreau sa caut o ruta ocolitoare spre Ukraina.

O floare ce pare mai degraba o buruiana sta asezata pe o tableta de ciocolata ieftina de altfel.Consumatoare de ciocolata sunt,recunosc,dar de calitate cum este belgiana sau elvetiana.Ma gandesc ca o fii vreo gluma proasta din partea idiotilor ce ii platesc si le arunc in cosul de sub birou.Imi caut de lucru si reusesc sa termin mai repede decat credeam.Pot sa ocolesc Narva,orasul granita,prin niste sate ce nici nu au cod gps,sunt aproape inexistente,doar pe hartile vechi sunt vizibile.

Imi caut ineptii si ii gasesc in depozitul ce l-am transformat intr-o sala imensa de poker.Intr-un colt il vad pe amaratul ala ce nu indrazneste nici moartea sa si-o roage.E vanat pe alocuri de la bataia ce a primit-o.

-Imi place ca va respectati,le vorbesc sec ucigandu-i din priviri.
-Sefa!se mira ei lasand cartile din maini.Nu stiam ca vi azi.
-Trebuia sa anunt intai?
-Nu!raspund in cor.
-Daca dati gres cu Igor va execut familiile sub ochii vostri dupa care va scot ochii si va las sa-i pastrati in borcane.
-Nu te dezamagim,se grabeste Dimitri sa ma asigure.
-Sper!pentru ca nu am avut activitate si ma plictisesc al dracului de tare.Si inca ceva!incetati cu glumele proaste!ridic tonul si amaratul ala tresare.

Ii las in pace pe cretini si merg in spatele lui.Cele sase monitoare proceseaza mii de cifre si calcule ce incep sa-mi dea imaginea peste cap.Ma simte in spatele lui si se ridica de pe scaun.Macar are educatie.

Pun mainile pe umerii lui si il asez inapoi.
-Ce faci tu aici?intreb mai rastit decat as fi vrut pentru ca tresare.
-Urmaresc,imi raspunde la a doua incercare.
-Asta vad,dar ce?
-Bursa!

Pe bune ca el si are habar ce e aia Bursa!nici macar eu sau Ivan nu ne-am bagat in asa ceva si ne place riscul la fel ca tigara sau wiskey.

-Tu ai habar de asta?ii spun zemeflitor.
-Da,dar doar urmaresc.

Pai de unde dracu bani de investit!

Nefericitul asta parca e scos dintr-un film prost cu tocilari.Parul negru ii ajunge aproape de maxilare,nu cred a dat pe la frizer in ultimul an,ochelarii aia hidosi sunt lipiciti cu scotch si de haine da nu mai vorbesc;au depasit deja un secol vechime.
Stiu ca are un par frumos,moale si atat de negru si nu ma pot abtine sa nu-i inlatur o suvita ce-i acopera ochii si asa ascunsi de lentilele alea oribile.
Se retrage si clipeste confuz la atingerea mea.Ma simt cumva aiurea,nu-i fac rau dar el se ascunde.

Drumul spre IadUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum