Drumul spre Iad

Capitolul 11

Inceputul relatiei cu Ivan imi surade si nu prea.Va trebuii sa-mi stapanesc iesirile si mai ales sa fiu al dracului de atenta la miscarile ce le fac.Afacerile pe la spatele lui imi vor da mari batai de cap de acum incolo.De unde pana unde am inceput o relatie nu am habar si nici macar nu ma complic sa aflu asta.Pur si simplu m-am trezit cu mesaje de buna dimineata si noapte buna,cu vizite tot mai dese si peste noapte,hainele lui ocupa spatiu considerabil in sifonierul meu,aparatul de ras si alte porcarii barbatesti imi injumatateste locul in baie iar in bucatarie am N sortimente de cafea ce le consuma blondul.Cred ca dupa taietura din coaste,ce s-a vindecat in ultimele doua saptamani,relatia asta s-a infiripat.Nu vreau sa cred ca o face din cauza vinovatiei desi cred ca asta e unul dintre motive.Vreau sa cred,de fapt imi impun,ca o face din cauza unor sentimente pentru mine si ma refer la sentimente mai profunde decat cele de pana acum.

Trebuie sa trec pe la sediu mai tarziu,Ivan si-a lasat o servieta in birou si are nevoie de ea,zicea de niste acte oficiale pentru firma de transport.

Imi storc mintea de cateva ore bune in privinta cadoului de patruzeci de ani.Ivan schimba prefixul peste doua saptamani si am nevoie de ceva pe masura.Ce dracului as putea sa-i cumpar cand el isi permite sa-si cumpere propriul oras cu tot cu cetateni?Ma uita plictisita si cu un inceput de nervozitate pe site-urile cu masini.Poate o masina e solutia dar are deja vreo zece-cinspe din cate stiu eu.Ma gandesc la un costum personalizat de la un designer cunoscut dar la ce dracu i-ar trebui inca unul cand are deja cateva sute?

Asta e!Nu-i cumpar nimic si gata!Efectiv nu am ce si nici nu vreau motiv de stres.Ma prezint eu la petrecere si gata.Inchid laptopul cu nervi si plec la sediu.

Doar cand tocurile mele fac ecou,idiotii ce-i platesc sar de la mesele de poker si ascund banii pe unde apuca,de parca eu nu stiu ce fac ei.Ratatul ala nu-i in coltul computerizat si ma gandesc ca bivolii astia i-or fii facut felul.Cata bataie a incasat de cand e aici nu cred ca a luat in toata viata lui si din spusele lui Ivan ma-sa nu a fost una model.Era o drogata si alcoolica de-asta a murit pe la patruzeci si cinci de ani.Din cauza drogurilor amaratul asta s-a nascut retard.Nu-mi pot da seama de ce nu a avortat.

Pe birou langa tableta o garoafa rosie imi scoate ochii nu alta.Arata cam ofilita,probabil e de ceva timp aici.Ciocolata cu ambalaj portocaliu,iefitinitura de altfel este sub garoafa.Nu le mai arunc la gunoi dar misteriosul a dat de dracu.

Deschid calcultorul si inspectez camera video instalata.Incep sa caut inregistrazile cu cinci zile in urma cand am fost ultima data aici.Derulez pe repede inainte si abia in cea de-a treia zi la ora pranzului o figura strabate monitorul.Opresc inregistrarea si derulez inapoi la viteza normala.Idiotul ala este autorul stresului meu din ultimele luni.Ma gandeam la tot felul de scenarii cu amenintari sau avertismente.De obicei florile albe si rosii sunt trimise de mafiotii cu propria semnatura celor ce urmeaza sa moara.Il omor pe nenorocit!

Nenorocitul de telefon suna in draci;Ivan apeleaza in disperare.

-Da!tip la el involuntar.

Sunt a dracului de nervoasa pe treaba cu retardatul.

-Ce ti s-a mai intamplat?De ce naiba imi spargi timpanul?

-Nimic grav,Ivan!Dar tu de ce dracu suni in disperare?

-Te vreau deseara imbracata ca Grace de Monaco,am o surpriza pentru tine.

-Niciodata n-ai sa ma vezi imbracata ca ciufuta aia!ma rastesc la el.

-Uita comparatia,Ana!Imbracate elegant,deseara sarbatorim ceva important.

-Nu-mi plac misterele,Ivan!Zi acum ce dracu e deseara!

-Niciun cuvant in plus,Ana,fa ce ti-am spus!

Ii inchid telefonul in nas,nu am chef de ghicitorile lui si nici la dispozitia lui nu ma pun.Are chef de o Grace de Monaco atunci sa-si inchirieze una.

Trantesc ciocolata si ofilitura ce se vrea a fii floare pe masa retardatului facandu-l sa sara de pe scaun.

-Vreau o explicatie credibila!marai la el.Cum iti permiti sa intri in biroul meu?Cum iti permiti sa-mi cumperi penibilitatile astea?

-Eu...am vrut doar sa-ti multumesc!mormaie cuvintele dupa cateva incercari esuate.

Mult nu-mi lipseste sa-i trag una intre ochi dar fata lui de prost ma retine totusi.Si-a schimbat ochelarii,sunt mai mici si nu-i mai ocupa jumatate de fata.

-Nu poti sa faci asta,am intrat in alerta.Intelegi?Orice e strain,aici inseamna amenintare si pericol.Nu-ti cheltui banii pe prostii!Eu nu am nevoie de otrava ce tu o numesti ciocolata si nici de buruieni!

-Eu..

-Tu nimic!Invata unde ti-e locul!

Buza de jos ii tremura a plans si ma face sa ma simt ca o curva lipsita de sentimente.Si daca pana acum acest aspect al meu ma incanta la nebunie,acum il urasc.

-Ar fii cazul sa te tunzi,ii spun mai incet luandu-i din ochi o suvita groasa.

Suvita indepartata imi permite sa-i vad ochii ciocolatii speriati.Pot sa jur ca in bataia soarelui se fac aurii.
Nu stiu ce impuls ma poarta dar ii ating pielea fetei cu dosul degetelor.
E catifelata si calda si-mi transmite fiori reci pe sira spinarii.

Nu are nimic de la Ivan,asta e clar.Nici cea mai mica trasatura dar e ceva un amaratul asta ce ma impiedica sa-i fac rau.

Poate ma vad pe mine cand am fost abandonata si ma simteam inutila si nefolositoare,de parca face am umbra degeaba pamantului.Nimeni nu dadea un rahat pe o curva minora aruncata din casa.