Fugara

28 iunie

      Perdeaua începu să fluture deconspirativ. O perdea scurtă, o frântură de perdea, ce mă priveşte circumspect pe sub pleoape. Şi totuşi, poalele sale parcă se întind spre mine din ce în ce mai mult, uruind ca un ecou lovit de pereţii reci ai unei clădiri de piatră, colţurile perdelei ating deja podeaua, se întind pe jos ca nişte valuri roşii.

Un om se apropie de mine şi păru că îmi şopteşte ceva. „Ăsta-i un spion, clar. În acest metrou se desfăşoară o conspiraţie." Când m-am silit să îl focalizez, am văzut că era negru. „Trebuie să aparţină de Africa. Aş putea jura că e din Malawi sau din Swaziland."

Un cutremur? Parcă se zguduie pământul, cu o bufnitură surdă... Aşa uşor, ca un clinchet. Hm...

Ouagadougou... A cui capitală o fi oraşul ăsta? Aş putea să îl întreb: „Al cui eşti tu, băiete?". Şi Ouagadoudou îmi va răspunde: „Sunt al lu' Burkina Faso!". Bun, aşa, minunat. Burkina Faso. Oare şi omul acesta e tot din Burk...

Când m-am uitat în jur, omul dispăruse. Perdelele omnisciente şi roşii de la geamuri de asemenea. Metroul – de asemenea. Mai eram doar eu, pe un trotuar între blocuri, mărşăluind spre zare.

Absent, în absenta lui lumină,

O boare de apă îl zdrobeşte,

Cultivă, pe ici pe colo, câte-o bobină,

Acest om orb ce nu vorbeşte.

Iată, o compoziţie surprinzătoare de moment! O voi intitula „Răul societăţii". Dacă nu o voi uita până să ajung acasă. Oare când voi ajunge acasă?

Ceva se rupsese în mine. Starea euforică şi scandalizantă, ca un capăt de creion ros cu măiestrie, se sfârşi, o!, acea stare fumurie, ieşită din fum.

După încă câteva zeci de metri de mers de la metrou printre blocurile cu aspect de ghetouri ale acestui cartier, cu mintea vidă, golită de orice uluire, am ajuns în faţa blocului în care trebuia să intru. 28 iunie – ziua în care mă hotărâsem să merg din nou la manichiură, la doamna Florenţa. Trei păsări negre stăteau pe un fir de electricitate din faţa blocului, ca trei paznici, imobili şi impenetrabili în întunecimea lor. Când am trecut pe sub ei, unul dintre paznici îşi mişcă aripile, ca un avertisment. Am intrat în holul blocului, unde pereţii parcă... scârţâiau? Sunetul lor se auzea din toate părţile, constant. M-am îndreptat cu paşi grăbiţi spre lift, în timp ce neliniştea se instala în interiorul meu. Dar chiar înainte să apuc să deschid uşa liftului, ea fu împinsă cu forţă, iar din lift ieşi un om extrem de înalt şi de slab, îmbrăcat într-un costum negru, ce semăna cu un fioros vampir. Îmi aruncă o privire demonică şi se îndreptă spre ieşire, cu un mers rapid şi şleampăt. Am urcat tulburată, iar înainte să închid uşa am mai aruncat o privire pe hol: omul dispăruse fără urmă. Liftul, la fel de tenebros ca data trecută, îşi începu drumul către etajul doamnei Florenţa. Dar, după câteva secunde, probabil trei – cifra fatidică a tuturor întâmplărilor fantastice –, se opri, trosnind puternic. Instantaneu mi se scurse tot sângele din corp, rămânând ca o statuie de piatră cu palmele lipite de pereţi. Am început să mă uit în jur, în căutarea vreunei soluţii – ce ar fi trebuit să fac? Am aruncat o privire în oglindă, ca şi cum ar fi putut fi ceva schimbat. Oh, ce gând sinistru! Cu mâinile nesigure, am deschis uşile şi le-am închis la loc, iar apoi am apăsat din nou pe buton. Liftul o luă din loc zvâcnind, sughiţând. Ajunsă la etajul doamnei Florenţa, am ieşit furtunos, ca în plină descindere. Dar am dat nas în nas cu doi oameni care aşteptau şi ei liftul: un băiat ce avea şi el un aspect de vampir, palid la faţă şi cu ochi umbroşi mărginiţi de cearcăne, şi o fată, cu o cicatrice adâncă deasupra buzei de sus. Mă priveau aspru. Am trecut printre ei şi m-am îndreptat rapid către apartamentul doamnei Florenţa. Surprinzător, încă avea acele decoraţii de Crăciun pe uşă. Am sunat la sonerie, în timp ce neliniştea mă rodea pe dinăuntru. Îmi deschise un bărbat – probabil soţul ei – şi mă invită înăuntru cu amabilitate, conducându-mă până în „camera unghiilor". Îmi spuse că o cheamă imediat pe Florenţa. Un om masiv şi negricios, cu ochii mici ca nişte crăpături, ce servea drept secretar?