Amintiri (NaruHina)

6. Pentru că există dragoste.

Stateam in pat si priveam forma ciudata a suportului pentru bec de pe tavanul meu. Gandurile imi zburau aiurea, foarte aiurea. Nici eu nu stiam sigur la ce ma duceau acea infinitate de imagini ce se derulau in mintea mea ca un film prost regizat. O voce blanda m-a trezit la realitate facandu-ma sa ma intreb de cat timp sora mea vorbea degeaba.
-Scuza-ma, nu eram atenta, Hanabi... Ce spuneai? am intrebat-o privind-o in ochi. Statea pe o parte, rezemandu-si obrazul in una din pamele ei. Parul ii era desfacut, iar acele doua suvite rebele se jucau pe fata ei alba. Purta un maieu gri, uzat, cu bretelute foarte subtiri si pantaloni scurti, comozi. Sanii ei mari si rotunzi ieseau in evidenta prin acel material subtire. Era atat de frumoasa. 
-Te-am intrebat ceva. a spus ea privindu-ma amuzata. 
-Imi cer scuze... Dar... ce? am intrebat la randul meu. Mai bine nu intrebam. La randul ei, raspunsul a fost tot o intrebare. Enervant de enervanta, ca sa spun asa. 
-Ma gandeam oare cum e Hiro la pat? Poftim? Ce fel de intrebare era asta? Adica, hello, e iubitul meu si eu sunt sora ei! 
-De ce iti pasa? am intrebat incercand sa par indiferenta, insa ce a spus ea m-a cam deranja. Ce i-a venit sa ma intrebe asta avand in vedere ca ea are si un logodnic misterios?
-Intrebam. Adica daca e la fel de bun la pat cum si saruta... a spus ea visatoare. 
-Eu... de unde sa sti... Ce?! m-am ridicat in sezut si o priveam uimita si furioasa in acelasi timp. Cum adica saruta bine? Doar nu se sarutasera. Nu aveau cand. Trecusera doar cateva zile de cand sora mea venise acasa si in acest timp cu Hiro eu n-am vorbit.
Ma privea simtindu-se vinovata. A scos printre buze un "Vroiam sa-ti spun..." Avea lacrimi in ochi. Nu, nu si nu!
-Cand, Doamne iarta-ma, v-ati sarutat? am spus eu furioasa la culme. 
-Acum doua zile... A sunat la usa si...

*Flashback*

Soneria s-a auzit in toata casa. Era enervanta si cum singura persoana din casa era doar mezina familiei a fost nevoita sa deschida. Parul il avea dat pe spate si tinut de o bentita galbena. Semana cu sora ei cand isi prindea parul in acel fel. Daca le puneai una langa alta le deosebeai doar prin acei cativa centimetrii de inaltime in plus la Hinata si faptul ca sanii Hanei erau cu o idee mai mici. Ochii ei de un lila deschis si pielea alba ca cea a zanelor de zapada erau minunate. A deschis usa fiind intampinata de o imbratisare enorma si un sarut pasional. Ochii ei se marisera iar obrajii au devenit ca doua petale de trandafir. A simtit cum o caldura ciudata ii invada trupul in timp ce acele brate o tineau strans. Din instinct a raspuns la sarut. 
-Hiro! a spus ea intr-un final, desprinzandu-se din sarut cand a simtit mana baiatului bagandu-se usor sub bluza ei.
-Hinata, iubito! Mi-a fost dor de tine. Acei ochi priveau buzele satenului, inca rosi in urma sarutului.
-Nu, nu! Hiro. Eu sunt sora ei. Adica Hanabi. Hina e la cumparaturi cu Neji... Scuze, eu... Ochii baiatului o priveau suspicios. Si-a indreptat mana usor spre bentita galbena tragand-o pe spate, eliberand-ui parul, si acele doua suvite jucause care nu au intarziat sa isi prezinte gratia pe pielea ei alba.
-Mi-a spus ca semanati insa nu am crezut ca asa de mult... Imi pare rau, Hanabi. A spus el intizand mana. Accepta-mi scuzele. s-au prezentat apoi el a parasit resedinta familiei Hyuga, insa nu inainte de a-i spune fetei " Te rog, ceea ce s-a intamplat aici, acum, sa ramana intre noi. "
Ea a promis asta insa... Ca deobicei a luat-o gura pe dinainte.

*EndFlashback*

Ascultam uimita ceea ce imi povestea si priveam cum ochii ei erau rosi. Probabil se abtinea sa nu dea frau liber lacrimilor. De ce as invinovati-o, pe ea sau pe Hiro? Cu ce scop? Ne-a confundat, atata tot. Am luat-o in brate sarutandu-i fruntea. In momentul ala am simtit ca inima mi se sfarama in bucatele. Tipasem la ea fara motiv. Adica cel putin acum stiam ca nu am motiv. O tineam in brate iar ea isi rezemase fruntea de pieptul meu dand frau liber lacrimilor care alergau spre barbia ei ca niste prizonieri evadati din inchisoare spre un loc sigur pentru ei.
-Surioara... Te rog sa ma ierti! a spus ea stangand camasa lunga pana sub fund, care Neji a spus ca nu-i mai e de folos si i-am confiscat-o si o purtam in acest moment. Continua sa-si ceara scuze, iar eu ma detestam. 
-Stai calma... am spus eu stergandu-i lacrimile. Nu a fost vina ta, nici a lui. A fost o greseala. I-am zambit sarutandu-i unul din obrajii uzi. Insa printre suspinele ei puternice s-a auzit ceva ce preferam sa nu-mi spuna.
-Nu! Iarta-ma pentru ca nu ti-am spus, pentru ca am raspuns la acel sarut si pentru ca mi-a placut acel sarut! Mi-a placut! Il plac! Surioara... n-a mai spus nimic. S-a ridicat din pat iesind din camera. M-am dus dupa ea. Iesise din casa si se indrepa spre masina. Am prins-o de mana inainte sa ajunga la vehicul.
-Proasto! am spus eu plesnind-o peste obrajii deja rozalii din cauza lacrimilor. Am strans-o in brate si am ramas asa o buna bucata de timp. Ne-am reintors in casa, unde am discutat putin despre ce se intamplase. Mi-a spus ca defapt il place pe iubitul meu. 
-Cum ramane cu logodnicul tau? am intrebat-o eu insa raspunsul a fost un oftat adanc.Am lasat subiectul balta, nu avea rost sa mai continuam. Sora mea il placea pe iubitul meu, insa ea avea prieten, care era defapt logodnicul ei! Eu iubeam o persoana care nu-mi dadea atentie si ma foloseam de Hiro pentru a reusi sa ies la suprafata din acel oceam imens plin de rechini. El era colacul meu de salvare cand ma aflam intre acele specii cu dinti ascutiti care asteptau sa ma devoreze in timp ce afara era o furtuna mai mare ca sunetul scos de mine in dimineata urmatoare cand am pasit in bucatarie.
-Ce dracu!!! Am tipat eu uimita, vazandu-mi sora intinsa pe jos. Era alba la fata, iar buzele ii devenisera violet. Parca era moarta... Defapt ce zic! Zacea in acea balta de cerneala rosie care emana un miros ciudat. Am pus mana pe telefon, sunand la salvare. In cateva minute sirenele asurzitoare se auzira in fata casei mele, iar trei oameni, insotiti de o targa si o cutie de prim ajutor au dat buzna in casa. Eu imi tineam sora in brate si plangeam. Cand am dat acel telefon mi s-a spus sa opresc cat se poate de repede sangerarea. Incheietura surori mele era legata cu o esarfa de-a mea. Stiu ca era una din cele mai scumpe, insa nu mai conta asta. Mi-a fost mai la indemana si am folosit-o. Niciun pret nu acoperea viata surorii mele.
 Plangeam.
Au luat-o cu ei. Neji intre timp se trezise si el, ducandu-se cu ea la spital. Eu am ramas acasa plangand. Ma gandeam ce a avut sora mea. De ce alesese sa taie, cu un cutit de bucatarie, la incheietura maini o linie care ducea pana la jumatatea antebratului. De ce nu am auzit-o? Nu a tipat? Cum a rezistat unei asemenea dureri, numai Dumnezeu stie.
Dupa ce m-am calmat cat de cat, m-am dus sa curat pata de sange ce zacea pe gresia crem, asa cum si sora mea zacea pe un pat de spital si in ea se dadea marea batalie intre viata si moarte. Sper ca viata, asa cruda cum e ea cu noi, sa invinga. Am sters pata colorata, apoi am, pus cutitul in chiuveta. M-am sprijinit de masa si o senzatie de ameteala mi-a inundat capul. Mi-am facut un ceai si m-am dus sa-l beau in sufragerie. Am luat si ziarul care zacea pe masa. Cred ca era cel din ziua precedenta. L-am deschis citind primele titluri: "Hotul evadat din..." Plictisitor... am spus eu citind mai departe. Ochii mei au vazut data. Era ziua de azi. Hanabi adusese ziarul in casa inainte sa faca acea mare greseala. Am continuat sa dau paginile mari, scrise in rosu, negru si inca alte culori. Scria mare cu negru "Ca oricare alt barbat!" am continuat sa citesc acea pagina. "Dupa ce a anutat logodna lui cu Hanabi Hyuga, studenta care vedeta noastra pop a intalnit-o la unul dintre concertele lui, se pare ca Peter, alias Luky, si-a gasit o alta domnisoara. Chiar ca e norocos avand o asa fata langa el! Au fost surprinsi pe plaja sarutandu-se si plimbandu-se, ca doi indragostiti. Declara ca.... " N-am mai citit nimic! Era clar. Acest Peter, Peter Borden, era cauza incercarii de a se sinucide a surori mele. Si daca nu va fi o incercare? Daca se va numi sinucidere? Daca nu-si va reveni?
-Hinata!
 Am tresatir brusc. Tenten, urmata de Sakura si Naruto se aflau la mine in sufragerie. Ma priveau ingrijorati. Plangeam si strangeam bucata de hartie in mana. Sakura a venit la mine, luandu-ma in brate. Se pare ca Tenten avea chei de la casa, de aceea a reusit sa intre.
-Mi-a spus Neji ce s-a intamplat, Hin'... a soptit blondul privindu-ma in ochi. Imi pare rau... Sper sa se faca bine.
-Ce cauti aici? Adica... Mia unde e? Nu cred ca ii convine s-o lasi singura... am spus cu rautate.
Vorbele mele l-au enervat. A plecat.