Amintiri (NaruHina)

15. Merry Christmas!

Stateam rezemata de masa din bucatarie cu un pahar de suc in mana si discutam cu prietenele mele. In sfarsit acea petrecere mult asteptata de Craciun avea loc. Toate pregatirile nu fusesera in zadar. Totul era minunat. In sufragerie se dansa si se discuta, in bucatarie se fuma, cei care fumau bine inteles, sau se statea la o barfa in liniste departe de zgomotul provocat de muzica si chicote, rasete si vorbe peste vorbe. Mi-am auzit numele usor si am intors capul. In usa se afla Kiba, cu un pahar spart in mana.
-Am scapat asta pe jos... mi-a spus aratand spre obiectul transparent din mana lui.
-O sa ramanem fara pahare in ritmul asta, baieti! Arunca-l, ce mai astepi? Am spus zambindu-i.
-Hinata, te cauta Naruto! Am auzit eu vocea surorii mele insa n-am vazut-o. Am pus paharul pe masa, m-am scuzat si am iesit din bucatarie. Hanabi mi-a facut semn spre dormitor. Am inaintat usor, iar cand am ajuns in fata usii m-am oprit. In camera aia, cu o seara inainte, eu am avut o experienta de neuitat. Am apasat usor clanta si l-am vazut cum incerca sa-si desfaca nodul de la cravata. Toti eram imbracati elegant, insa nu inteleg motivul. Era o seara oarecare, parerea mea.
-M-ai chemat? Am spus eu venind spre el.
-Da... Nu am mai apucat sa vorbim azi... Acolo e o nebunie totala, a aratat cu degetul spre usa. Aveam nevoie de o pauza. M-a luat de mana si m-a tras langa el pe pat. Si-a plimbat usor buzele pe gatul meu apoi si-a rezemat capul pe umarul meu.
-Rochia asta iti vine minunat...Purtam o rochie ce-mi venea deasupra genunchilor, neagra cu rosu. Partea care-mi acoperea sanii era neagra, cu mici volanase, de sub sani pana la sorduri era rosie, iar in jos cobora cu un satin negru de sub care se iveau alte volanase de culoarea sangelui. Am simtit cum sunt impinsa usor pe spate, iar capul lui s-a asezat usor pe abdomenul meu. Mi-am dus o mana in parul lui trecandu-mi degetele prin el.
-N-ai luat nicio pastila, nu-i asa? A intrebat el sarutandu-mi burta prin rochie.
-Nu... De ce as face asta? Am intrebat privind pierduta tavanul.
-Pentru ca... poate fi un copil, Hina...
-Te-ar deranja asta?
-Nu, din contra, doar ca... s-a ridicat si ma privea in ochi. Mi-a mangaiat obrazul apoi m-a apucat usor de nas, zambindu-mi trist.
-Vrei sa ma parasesti, nu? De-aia ti-e frica de un copil... O fetita... Ai... aveam lacrimi in ochi insa nu-mi dadusem seama. S-a urcat peste mine si m-a sarutat. Am ramas surprinsa pe moment insa mi-am revenit repede si i-am raspuns la sarut. Imi ridicase usor rochia, strecurandu-si mana usor pe sub ea. Si-a lipit palma de abdomenul meu, miscand-o usor. S-a desprins intr-un final din sarut si s-a dat la oparte, asezandu-se pe spate langa mine. Mi-a luat mana intr-a lui si a oftat trist.
-De ce ai venit la mine aseara cu acel gand? A spus sarutandu-mi fiecare deget al mainii.
-Te-a deranjat?
-Hinata, inceteaza. Sti ca niciodata nu ma va deranja ceva facut de tine, mai ales ca aici vorbim de... In orice caz... Se pare ca trebuie sa-ti spun acum...
M-am ridicat in sezut privindu-l speriata. Vroia sa-mi spuna ca nu-l mai interesa de mine? Ca ma paraseste? Ca daca fac acest copil n-o sa-i pese?
-Trebuie sa plec la New York saptamana viitoare...
-Poftim? Am spus eu, lacrimile incepand sa-mi inunde obrajii. Si te intorci, repede, nu?
-Asta e ideea, Hin'... Nu cred ca ma mai... intorc.
-Nu... Nu poate fi adevarat! Am inceput sa tip si sa plang. Am luat-o la fuga spre usa vrand sa plec, insa m-a apucat de mana. M-am smucit si am scapat apoi m-am indreptat spre iesirea din casa, nepasandu-mi ca intram in oameni. Pe scari am reusit sa-mi rup tocul de la pantofiorii negrii cu un trandafiras rosu ca model. Dracie, erau preferatii mei. L-am auzit strigandu-ma insa nu-mi pasa. Fugeam in continuare. Fulgii albi de nea cadeau pe parul meu apoi se topeau. Din cauza lacrimilor nu vedeam pe unde merg si am reusit sa cad. Stateam in genunchi, in zapada si dadeam cu pumnii in asfalt. Imi blestemam zilele si soarta. I-am auzit pasii grabiti in spatele meu apoi am simtit cum sunt trasa in sus. Picioarele mele nu mai atingeau asfaltul acoperit de un strat alb de puf rece. Eram incatusata intr-un sarut umed, bland si plin de dragoste. Ma tinea in brate la fel cum un ginere isi tinea mireasa pentru a trece pragul usii.
Mainile mele erau incolacite in jurul gatului lui iar capul mi se odihnea in scobitura dintre umar si gat, asta dupa ce am rupt sarutul. Ii simteam parfumul, caldura corpului si-i auzeam bataile inimii. M-a dus asa pana in dormitor, sub privirile curioase ale invitatilor. M-a intins pe pat, mi-a dat pantofii jos apoi s-a pus langa mine. Imi masa usor ingheietura mainii si ma privea in ochi. Cu calm a inceput sa-mi spuna lucruri pe care nu vroiam sa le accept.
-Sunt nevoit sa plec impreuna cu un prieten de-al meu. De-aia dupa accident nu prea te-am mai bagat in seama ca si o iubita. Nu vroiam sa te dezamagesc, lucru care-l fac acum. Poate tu crezi ca m-am folosit de tine insa nu. Promit ca pana plec o sa avem o relatie normala, apoi, dupa plecarea mea, vom pastra legatura la telefon. O sa vin cand pot sa te vizitez. Si, Hin', promite-mi ca daca va fi un copil, ma vei anunta...
Ascultam uimita ceea ce-mi spunea. Am pus mana in fata, facandu-i semn sa taca. Mi-am masat tamplele usor si am rostit stins.
-Nu are rost, Naruto. Nu va fi niciun copil, te asigur! Iar tu, poti pleca unde vrei. Nu are rost sa avem o relatie de la chilometrii. Nu mai suntnem adolescenti. Am parasit camera si m-am alaturat celorlalti inviati. El avea sa plece peste o saptamana iar eu voi ramane singura, fara el, fara nimic sa-mi aminteasca de privirea lui. Cel putin, asa credeam in acel moment.
Petrecerea a continuat iar eu am incercat sa-l evit cat de mult posibil. La doisprezece noaptea ne-am impartit cadouri unul altuia si ne-am distrat despachetandu-le. Tenten primise multe articole vestimentare pentru viitorul bebe, Neji primise o pipa din partea lui Sasuke, cu scuza ca de acum va avea nevoie de relaxare deoarece copilul si sotia ii vor da dureri de cap. Cu totii am primit lucruri haioase. De la semne de carti cu inscriptii comice la obiecte decorative sau vestimentare. Ii cumparasem lui Naruto o bratara din argint. Cand a desfacut cutiuta a ramas usor miscat si m-a luat in brate. A vrut sa ma sarute, dar s-a razgandit. El imi luase o carte, scrisa de o scriitoare celebra. O carte de dragoste in care era relatata viata unei tinere care-si reantalneste prietenul dupa zece ani. Mi-o luase cu scuza ca era asesanatoare cu viata noastra. I-am multumit apoi ne-am adunat cu totii pe covorul din fata semineului si am inceput sa povestim amintiri din anii de liceu, din gradinite si din vacantele de vara. Spre dimineata, cand s-a spart gasca, m-a rugat sa raman si sa vorbim ca doi oameni normali. Am refuzat la inceput insa m-am lasat convinsa dandu-mi seama ca degeaba ma contraziceam cu el. A incercat sa-mi explice ca nu era vina lui si ca-i parea rau insa nu ma mai interesa asta acum. Am plecat la un moment dat fara sa-i spun nimic. Nici el n-a incercat sa ma opreasca. In momentul ala as fi vrut sa mor, sa dispar, orice. Ma daruisem lui, iar acum ma parasea. Daca va fi un copil voi avorta si asa va fi sigur ca nu-l tine nimic legat de mine. Am oprit un taxi si i-am spus sa ma duca acasa. Trebuia sa fi luat nenorocita aia de pastila de dimineata. Cand am ajuns acasa eram prea obosita si nu am observat ca portita fusese deschisa. Am intrat in casa si am aprins lumina. Am tipat lasand sa-mi cada pungile cu cadouri jos. Pe perete era scris mare cu negru."Of, of, of... Iubitelul te paraseste!" Am inceput sa plang si am pus mana pe telefon. Din instinct am format numarul blondului. Cand i-am auzit vocea am inceput sa plang de fericire.
-Te rog, vino! Vino!
-Hinata esti bine?
-Vino acasa la mine acum! Am tipat eu si am fugit in bucatarie.
Am apucat unul din cutitele ascutite din sertar si am stat rezemata de perete. Brusc curentul s-a stins in toata casa. Am inceput sa plang si sa urlu cand am auzit pasi venind spre camera unde ma aflam. M-am lasat jos, ghemuindu-ma si am inceput sa ma rog. Am simtit o mana pe umarul meu si am tipat tare, scapand cutitul din mana. Singura arma ce o aveam. Am inceput sa ma zbat si sa-l lovesc insa am fost luata in brate si tinuta strans.
-Hina, sunt eu... Am auzit vocea cunoscuta, blanda.
M-am agatat de el si am inceput sa-l sarut pe obraz. Plangeam de fericire ca venise. Venise sa ma salveze. Venise pentru ca il chemasem. Ma iubea...
-Naruto... A intrat in casa! Credeam ca a incetat insa nu! Cand s-a intrerupt curentul am crezut ca este el. M-am speriat. Credeam ca o sa mor. Nu vreau sa mor! spuneam asta in soapta agatandu-ma de el mult mai mult.
-Curentul s-a oprit pe toata strada, asa ca stai calma. De unde sti ca a fost aici?
Am bajbait dupa o lanterna prin sertare si l-am luat de mana. Tremuram de frica si el a observat asta asa ca m-a luat de dupa gat. L-am dus in sufragerie si i-am aratat peretele. L-am simtit cum s-a incordat. A scos o injuratura apoi m-a imbratisat si mai strans.
-Iti promit ca totul va fi bine.

Stiu ca inca nu e Craciunul, dar m-am gandit sa pun capitolul asta mai repede. E destul de trist... da' e numai bun sa va tina in suspans. O sa va anunt de-acum ca aceasta carte cliseica, din puncul meu de vedere, nu o sa mai aiba multe capitole, cel putin 3.
Va multumesc mult pentru voturi si comentarii, imi place sa citesc comentariile voastre... e asa... palpitant. :3
P.S. Am uutat sa va multumesc pentru 1K vizionari? Cred ca da, asa ca... VA MULTUMESC DIN SUFLET, VA PUP SI VA IUBESC!!! :* :* :*

Veolezi si tu steluta si da un comentariu!
XOXO!♥♥♥