Amintiri (NaruHina)

9. M-ai salvat din nou.

Seara asta era "a noastra". Eu si surioara mea ne-o rezervasem pentru o iesire, singure, in oras. Eram cu Naruto de aproape o saptamana si lucrurile decurgeau foarte bine. Mai bine decat ma asteptam, chiar. Din seara ai nu mai pomenise nimic de patul rotund si ciudat si chestia asta ma linistise in legatura cu spusele satenului. Stateam in leaganul de langa cel in care se afla Hanabi.
-Si cum e cu Naruto, sormeo? Ca nu am apucat sa te intreb pana acum. Dadea din genele ei lungi si dese.
-E foarte frumos... Ma distrez cu el, ma simt foarte bine!
Mi-a zambit. Se vedea ca era fericita pentru faptul ca eu sunt fericita. Am continuat sa vorbim despre zilele petrecute cu el. Cum mi-a adus buchetul ala de flori si mi-a spus ca daca mai comentez mi-l baga pe gat, floare cu floare. Cum am varsat cafea pe el cand era in biroul meu intr-o dimineata. Si era cafea fierbinte... Imi amintesc si acum spusele lui:
"-Hinata! Ai varsat cafea pe mine si, drace, frige de te innebuneste!"
Radeam... si el injura de zori. Hanabi se amuza pe cinste de povestirile mele. Mi-a reamintit de Kiba. De ce strica mereu partile misto ale zilelor mele? I-am povestit cum a indraznit sa vina la noi acasa, cum mi-a jignit prietenul si cat de serios si ingrijorat spunea acele "minciuni".
-De unde sti ca nu are dreptate? Adica Naruto a fost de mic asa...
-Nu accept asta si din partea ta!
-Ti-a zis ca vrea sa dormi cu el in patul cel nou!
-A spus sa dorm, nu sa ma culc cu el!Era o cearta prosteasca si ma deranja. Am ridicat o mana, tinand degetele departate. Era un fel de "Stop, gata cu cearta"
-Mai bine ne intoarcem acasa... e destul de tarziu si Neji se poate ingrijora...
-Cum vrei, Hin'. Eu ma duc la Hiro... Mi-a spus sa trec pe la el pentru... ca sa-mi dea... ceva... obrajii ii luara foc. Am zambit usor si am luat-o in brate soptindu-i:
-Esti o mica rautate obsedata de nebunii.
-As spune ca seman cu cine ma lauda... Dar... Tu esti sfanta! A spus asta dand ochii peste cap apoi am inceput sa radem impreuna.
Am continuat sa mergem pe acelasi drum pana intr-o intersectie unde ea o lua inainte si eu la stanga. Ziua aia o petrecusem stand in casa si lucrand la noul meu proiect. O doamna destul de in varsta avea nevoie de o intreaga vila, cu 3 etaje, mobilata cu gust. Si pe langa asta mai lucram la apartamentul unuia din Anglia care venise cu familia aici. Seful imi spusese sa iau o pauza insa refuzasem asta. Pot spune ca a fost greseala mea aici dar asta e. Apartamentul ala era aproape terminat iar pentru vila cucoanei mai aveam mult de lucru. Cu Naruto vorbeam zilnic, asta daca nu aveam timp sa ne vedem. Cine a inventat mobilul a fost un geniu!
In orice caz, ma aflam singura pe strada, se intunecase, avand in vedere ca ceasul indica vre-o noua... Mereu imi era frica sa umblu de nebuna. Nu aveam telefonul cu mine, deci Neji nu putea sa stie daca traiesc sau nu. Dar nu mai am 5 ani! Speram ca sora mea sa ajunga cu bine. Norocul era ca nu statea chiar asa departe amorezul ei. Am zambit la gandul ca ei se inteleg atat de bine. Vantul era destul de rece, iar cerul se intunecase treptat din cauza norilor ce acoperisera atat acele puncte de lumina cat si mingia alba de pe cer. Era luna plina... Auzisem de la cineva, ca daca gandesti negativ cand e luna plina acele lucruri se intampla. Da si ca daca tu si iubirea vietii tale priviti luna in acelasi timp o sa fiti fericit. Blah blah blah! In orice caz, eu nu gandeam negativ. Ca sa ajung mai repede acasa, lucrul care il faceam din copilarie, o luam printre niste stradute incurcate rau de tot, cu niste nume la fel de ciudate. Am simtit ceva rece cazandu-mi usor pe frunte si prelingandu-se pana spre varful nasului, apoi obrazul a fost lovit de picatura rece, apoi toata strada. Incepuse o ploaie groaznica!
Am luat-o la fuga printre acele mici lacrimi varsate de nori. Ploaia era din ce in ce mai puternica, si cum nu avea rost sa fug ca o dobitoaca m-am adapostit sub un acoperis improvizat sub care era si o bancuta. In timpul zilei, intre anumite ore, pe acolo circula ceva. Cel putin asa arata pe o foaie lipita pe unul din stalpii ce sustineau ciudatenia aia numita acoperis. Intr-un colt al bancii, unde lumina nu patrundea chiar atat de bine, se auzeau niste gemete ciudate, oribile, care m-au facut sa trasar. O tuse fortata, infioratoare si apoi o voce ragusita care vorbea ori alta limba, ori prea aiurea.
Mi-am dat seama ca trebuia sa fie un betiv cand o sticla de vodka i-a alunecat dintre degete si s-a rostogolit pana la picioarele mele. M-am dat la o parte ca sticla sa alunece mai departe, pana a ajuns in strada. Priveam cerul si ma rugam ca ploaia sa se opreasca odata.
Stand asa, rezemata de stalpul cu acea foaie lipita, am simtit un miros groaznic de alcool, apoi o mana puternica acoperindu-mi gura, in timp ce o alta la fel de puternica ma prinsese in brate. Inca auzeam tusete si gemete ingrozitoare, deci in nici un caz betitvul ala nu ma atacase.
M-am speriat, am intrat in panica. Am inceput sa ma zbat si sa plang. M-a intors cu fata spre el dandu-mi drumul gurii dupa ce mi-a zis:
-Daca tipi esti moarta. Am vrut sa tip in momentul in care degetele lui scarboase mi-au eliberat gura, insa tineam la viata mea. Dar nici violata nu vroiam sa fiu! Plangeam.
-Te implor, nu-mi face rau! Iti dau orice, banii, tot, insa te rog... vocea imi era o soapta ragusita. Singurul caruia ii puteam cere ajutor era omul din coltul bancii. Dar ce putea sa faca? Sa se roage pentru mine? Cred ca nu era constient de propriul nume, dar de viata mea... Am fost izbita, brutal, pe banca, apoi mi-a smuls la propriu camasa care o purtam, nasturii zburand si cazand peste tot. Am tipat, insa o palma a facut contact cu obrazul meu. Am vrut sa ma ridic, sa plec, reusind sa-mi rup tocul sandalutei in momentul ala si spre ghinionul meu am cazut inapoi pe banca din lemn, murdara.
-Daca mai scoti un sunet, jur ca te omor! vocea ii era nervoasa. Nu l-am luat in seama si am tipat din nou cand m-a tras de pe banca si a inceput sa zmulga brutal hainele depe mine. La fiecare tipat primeam cate o palma. Eram ingrozita la propriu. Ma zbateam, incercam sa fug, sa tip, insa totul era in zadar. Am spus ca acolo imi era sfarsitul. Ma va viola si apoi ma va omora. Sau ma va viola si era de ajuns ca sa ma omoare pe interior. Am inchis ochii rugandu-ma sa fie un vis urat, un cosmar.
L-am auzit cum radea si imi lauda formele. Imi provoca greata. Mana lui a atins slitul pantalonilor negrii, mulati, care ii purtam. Am tresarit de scarba, frica... Apoi am auzit un scartait groaznic venind dispre strada. Am intors capul incercand sa privesc printre lacrimile ce-mi incetosau privirea. Nu stiu ce s-a intamplat dupa ce salvatorul meu l-a snopit in bataie pe acel individ... Lesinasem.
M-am trezit pe un pat moale, foarte confortabil si spatios... si rotund... Am incercat sa ma ridic in sezut insa eram prea ametita, obosita. Camera mi se parea foarte cunoscuta...
-Frumoasa adormita s-a trezit? Tot ai dormit cu mine in patul asta pana la urma. Vocea venea de undeva din stanga mea. Am vazut o persoana cu umeri lati, inalt... Era el. M-a salvat din nou. Lacrimile mi-au inundat obrajii si suspinele au rasunat in incapere. S-a asezat langa mine stergandu-mi broboanele ce mi se rostogoleau pe obraji. Ma vazuse in cea mai groaznica ipostaza... Stand acolo, fara bluza, cu un nenorocit betiv deasupra mea... Mi-a dat parul de pe frunte si a depus acolo un sarut.
-Iubito, calmeaza-te, te rog. O sa fie bine. Tipul sigur regreta ceea ce a facut.
-Na.. Naruto... atat am reusit sa spun. Cu un efort in plus am reusi sa ma ridic, sprijinindu-mi capul de pieptul lui in imbratisarea care mi-a oferit-o. Dupa ce m-am calmat i-am povestit ceea ce se intamplase apoi el mi-a zis cum s-a intalnit cu Hanabi si a intrebat-o de mine. A dus-o pe ea la Hiro si a venit in cautarea mea, asa cum si Hana stia ca o voi lua printre stradute, l-a pus cu asta la curent. Cand a auzit tipetele scoase de mine si amenintarile acelui betiv a oprit sa vada ce se intampla. Dupa ce l-a snopit in bataie si-a dat seama ca victima unui viitor viol eram eu. M-a dus acasa unde mi-a dat alt ceva pe mine in timpul in care inca mai eram constienta, asa a spus el, apoi am cazut jos fara vlaga...
-Stai, stai... Adica m-ai dezbracat si m-ai imbracat tu la loc? Ce? am facut ochii mari si roseata din obraji pe tenul meu alb se vedea foarte bine.
-Nu m-am atins de lenjeria ta intima, jur Hinata. Si daca as fi facut-o, crede-ma, nu cred ca in acele momente de ingrijorare imi statea gandul la vre-o prostie. A spus asta intr-un fel jignit de reactia mea. I-am sarit in brate strangandul foarte tare. I-am simtit inima cum bate asa de tare... apoi am privit uimita spre el cand a spus zambind:
-Te iubesc Hinata...