Amintiri (NaruHina)

7. Un pat ciudat și rotund.

Dupa seara aia, dupa acel sarut se schimbase parca tot in viata mea. In fiecare seara il visam, in fiecare minut parca toata lumea imi vorbea de el! Deja imi dadea dureri de cap chestia asta. Aveam nevoie de o pauza! Si inca una mare! Am zis sa-mi gasesc ceva de lucru.
Dupa multe cautari am decis sa ma angajez la o firma de designe interior. Seful de acolo a fost multumit de mine si a spus ca ma va suna, chiar a facut-o. Urma sa ma duc din nou in acea cladire ciudata, frumos decorata si plina de zambete. Chiar imi placea locul ala, poate chiar la fel de mult cum imi placea munca pe care incepusem s-o fac. Ma axasem pe designe insa niciodata n-am fost sigura ca voi fi angajata la o asa mare firma ca aceasta. Primul meu client a fost atat de multumit de munca mea incat si-a permis sa recomande multor prieteni felul meu de a lucra. Pot spune ca mi-am inceput cariera cu dreptul! Tot facand schite, tot desenand si proiectand, munca mea imi ocupa timpul si mintea, reusind astfel sa nu ma mai gandesc la blond. Ba chiar, nici nu-l mai visasem in ultima perioada. Ma simteam usurata si libera... ca sa spun asa. Totul a fost perfect pana intr-o zi.
Tocmai pasisem in imensa cladire si tineam in mana niste foi. Un creion imi tinea parul prins intr-un coc iar bluza cu maneca lunga imi era ca turnata. Purtam o pereche de blugi comozi si niste tenesi de un verde ciudat. Neji imi repeta mereu cand ii purtam "Poate o sa arunce vre-un extraterestru o vaca din cer si iti va manca tenesii aia!" si apoi radea cu pofta. Nu inteleg de ce se plangea... chiar el ma ajutase sa-i aleg. In orice caz. Am salutat pe toata lumea ce se afla pe holurile cladirii. Zambete peste tot ca deobicei. O lovitura puternica m-a facut sa scap foile din mana, iar creionul a alunecat usor printre firele mele de par care nu au intarziat sa cada libere pe umeri. Mi-am cerut scuze fara sa privesc in ochi persoana de care tocmai ma lovisem. Aplecandu-ma sa adun foile, de parca nu era de ajuns ca intrasem in cineva, am reusit sa ma si dezechilibrez si am venit pe spate cazand in sezut.
L-am observat cum s-a lasat usor in jos si a inceput sa-mi adune foile apoi m-a ajutat sa ma ridic. Ma priveau doi ochi albastrii, minunati. Un par blond si stralucitor, un contur al buzelor perfect. Era el!
-Naruto... am spus eu inghitind in sec. Adevarul e ca nu-l mai vazusem de ceva timp si parca era ceva neobisnuit... Am luat fisele din mana lui apoi m-am aplecat dupa creion.
-Deci tu esti acea "minune" a firmei, nu? M-a intrebat el, dandu-mi o suvita dupa ureche.
-Minune? Cred ca e nebun... Ce minune?
-Uite cum sta treaba! a spus luandu-ma de dupa gat. Am nevoie de o schibare in dormitorul meu. Si cum aici se gasesc cei mai buni designeri, iata-ma! Am vorbit cu seful tau. Mi-a zis sa astept ca trebuie sa apari. Deci, ai de gand sa ma ajuti?
-Domnule Uzumaki, am spus eu incercand sa par politicoasa. Chit ca eram prieteni de foarte mult timp si chit ca am impartit cu el unul din cele mai intime saruturi ale mele, aici era vorba de cariera nu de prietenie. Va ajut cu mare placere.Ma privea ciudat. Poate din cauza ca vorbeam asa cu el. Ii zambeam si el facea acelasi lucru. L-am chemat in biroul meu unde am discutat cam ce ar vrea in acest nou dormitor.
-Hina, poti sa incetezi cu "domnule" si "va rog" ? a spus el ridicand o spranceana.
-Aici va privesc ca pe unul din clientii mei si trebuie sa va tratez cu respect.
-Termina, Hinata! Sti ceva? Hai sa lasam asta de-oparte. De ce nu ai iesit zilele astea? m-a intrebat luandu-ma de mana. Preferam sa nu fi facut asta. Mi-am retras mana luand intre degete un creion si am inceput sa mazgalesc pe o foaie.
-Am fost ocupata cu munca. Am raspuns incercand sa-mi ascund roseata din obraji.Am observat ca ma fixa. Am simtit cum mana lui apuca capatul creionului si-l pune la loc intr-o cutiuta. Imi cuprinde din nou mana intr-a lui si-mi zambeste dulce. Acelasi zambet!
-Zici ca poti face minuni cu dormitorul meu? a schimbat subiectul de parca si-a dat seama ca nu eram in stare sa vorbesc despre altceva acum.
-As putea incerca. Uite, iti recomand astea.I-am aratat cateva reviste cu cele mai noi tipuri de mobila, i-am desenat o schita a camerei unde am aranjat totul incercand sa fac pe placul lui. In timp ce eu rasfoiam reviste si umblam printre foi ii simteam privirea calda. A mea era fixata in acele hartii. Am ajuns la o decizie si imi luase mai putin decat am crezut. Il rugasem pe unul din colegii mei sa-l insoteasca pe barbatul ce se afla in fata mea, la unul din magazinele cu mobila de calitate, insa se pare ca era ocupat. Nimeni nu mi-a fost de ajutor in ziua aia si se pare ca Naruto vroia sa-si faca acel dormitor cat mai repede.
-Imi pare rau domn...
-Naruto. M-a corectat el.
-Imi pare rau Naruto, am spus eu, insa nu am pentru ziua de maine, defapt pentru urmatoarele catvea zile pe nimeni disponibil. Puteti astepta, va rog, inca patru sau cinci zile?A oftat usor apoi m-a intrebat ezitand putin.
-Nu poti veni tu cu mine? "Nu! Nu pot! Nu vreau!" Mi-am spus in gand. Am incercat sa ma scuz spunand ca agenda mea e foarte incarcata insa cand i-am vazut acea tristete din ochi i-am spus oftand si punand niste foi la locul lor apoi ridicandu-ma de pe scaun venind in fata lui.
-O sa vad ce pot sa fac. A sarit de pe scaun de parca l-ar fi ars si m-a luat in brate unindu-si buzele cu ale mele. Mi-am pus palmele pe pieptul lui impingandu-l usor. S-a desprins din sarut si si-a cerut scuze. Am ajuns de comun acord ca mai bine ne vedem in jur de unsprezece dimineata. Era clientul meu si trebuia sa-i fac pe plac. A parasit incaperea iar eu m-am pus in fata laptopului lucrand la noul meu proiect. Mi-am trecut limba usor peste buze apoi le-am atins cu doua degete, zambind.
-Daca ma mai saruti o singura data, Naruto, o sa ma omori... am gandit eu cu voce tare, fara sa-mi dau seama ca unul din colegii mei intrase in birou. Cica batuse la usa insa nu i-am raspuns. Asa pierduta in ganduri eram? M-am cam rusinat. Penibilul e inevitabil!Cand m-am intors acasa, fratele meu era intr-o repriza de sarutiri cu iubita lui pe canapeaua din sufragerie. Frate! Sa-si ia o camera! Am urcat in dormitor unde Hanabi dormea bustean cu celularul in mana. I l-am luat incet si am invelit-o cu un cearceaf. Mi-am facut un dus ca sa-mi revin. Eram cam obosita, sincera sa fiu. M-am pus in pat si am inchis ochii. In minte imi revenea scena de azi.
"M-a sarutat.... m-a sarutat" asta imi repetam intr-una. Am adormit cu zambetul pe buze.