ONE BOY-Thousand feelings

PROLOG

-Jur!

-Nu te mai jura,Aiden. Ţie nu-ţi pasă de nimeni.

-Poate că tu ai devenit slăbiciunea mea,Kimberley. De fiecare dată când eşti aproape de mine, eu vreau să te iau în braţe şi să te sărut şi vreau ca momentul să ţină la nesfârşit.Te vreau! Nu ştiu cine sunt fără tine,ok? Am făcut o greşeală şi crede-mă că dacă mi-aş putea pune o dorinţa asta ar fi: să repar faptul că ai suferit din cauza mea.

Fiecare cuvânt pe care Aiden îl rostea o făcea pe Kim să fie mai nesigură ca niciodată.Dorea aşa de tare să-l ierte şi să treacă peste toată suferinţa pe care i-o provocase în ultima perioada,dar nu era uşor. Toate nopţile în care a plâns de una singură şi toate zilele în care pur şi simplu era în stare să-şi ia viaţă îi spuneau că nu se merită. Mintea ei îi spunea că merită ceva mai bun,dar inima îl voia înapoi tot pe el.

-Nu poţi face asta.Nu poţi să te prefaci că-ţi pasă tocmai acum,Aiden! Încetează să mai faci asta,bine? M-am săturat de vorbele tale, de scuzele tale, de privirea ta,de atingerile tale..M-am săturat...de tine. Vreau să dispari din viaţă mea şi să mă uiţi definitiv. Kimberley Torres nu mai există acum pentru tine. Sunt doar o străină. Străina care te-a iubit nebuneşte şi tu ţi-ai bătut joc de ea. Îmi pare rău că mă port atât de groaznic cu tine,dar crede-mă că am suferit prea mult şi îmi ajunge.

Acum era invers. El simţea durerea şi ea se prefăcea că nu-i mai pasă.Îl privea în ochi şi nu mai simţea acel fior pe care îl simţea de fiecare data.Dar el, însă, se uita la ea şi simţea cum se îndrăgosteşte din nou. Greşise mult şi ştia asta mai bine că oricine,dar nu avea ce să mai facă că să îndrepte lucrurile. El alesăse atunci. Acum era rândul ei. Chiar dacă alegerea nu era cea pe care el o spera.. merita asta,merita indiferenţa cu care îl trata.

-Îmi pare rău! De câte ori vrei să-ţi spun că să mă crezi? Chiar nu mai simţi absolut nimic pentru mine?Inima ta nu mai simte nimic? Aiden încerca să forţeze chiar şi ultima speranţa pe care o mai avea chiar dacă ştia că, cu o astfel de femeie nu poţi negocia. Ea a fost mereu o fire optimistă care punea mereu suflet pe ce era al ei. Oferea prea multă încredere şi deaia o durea aşa de tare când oamenii îşi băteau joc de ea. O luptătoare. Asta a considerat-o el încă de când a cunoscut-o şi acum tot nu îi vine să creadă că îi cere să se uite la ea că la o străină când de fapt ea a fost şi este povestea vieţii lui.

-Inima mea? Nu am aşa ceva. Am avut,dar ai avut tu grijă să o iei cu tine la plecare. Vorbele ieşeau din gură ei parcă rostite într-o şoaptă. Se vedea clar că ea nu vrea să spună asta,dar nu era altă varianta. Nu voia să lase un bărbat să-şi bată joc de ea şi din momentul ăsta el nu mai reprezenta nicio excepţie. Ochii lui Kim s-au mărit când pe obrazul lui a picat o lacrimă. Prima lacrimă pe care a vărsat-o în preajma ei.Plângi cumva? Voia să întrebe,dar nu o făcea. Te doare,nu-i aşa?- îşi zicea în minte. Şi pe mine m-a durut,dragul meu,dar se pare că fiecare îşi merită soarta pe care o are.

-Deci,strainule, ai de gând să-mi dai inima inapoi ca să pot trece peste? ..Ca să fiu din nou fericită?